Războiul (pierdut) împotriva drogurilor

Am pus mâna pe o carte (Johann Hari: Chasing the Scream– ediția electronică) foarte mișto, în care un tip se apucă să demonteze pas cu pas războiul împotriva drogurilor: ce e, de unde a pornit, ce efecte are, cine câștigă și cine pierde.

Pe scurt, poporul și săracii pierd în urma războiului împotriva drogurilor.

Totul a pornit de la obsesia unui tip pe nume Harry J. Anslinger. Fost adjunct în biroul pentru prohibiție în SUA, a fost numit șef al nou-formatului „Federal Bureau of Narcotics”, cu un echipaj de oameni super-corupți din biroul ăla de prohibiție. Tipul era destul de rasist și de nesigur sexual, așa că a început o întreagă campanie împotriva drogurilor, de la heroină la canabis, disperat că negrii, chinezii sau spaniolii violează femeile albe după ce le droghează. Pe bune, cam asta era argumentația în cazul fiecărui drog. Ori sex ori comportament criminal.

Tipul a reușit să-i transforme pe consumatorii de droguri din oameni cu probleme în criminali, a umplut pușcăriile cu ei, a creat o nouă clasă de mafioți și a făcut lobby puternic în toată lumea pentru adoptarea genului ăsta de atitudine. De-aia toată planeta duce „război împotriva drogurilor” că a reușit ăsta să șantajeze cu ajutorul SUA cam pe toată lumea. N-ai vrea să legalizezi drogurile, nu toată lumea poate suporta sancțiunile economice ale Statelor Unite.

Mai mult, toate studiile făcute de medici, psihologi, sociologi sau criminaliști, care au arătat că legalizarea și controlul distribuției de droguri ar duce la scăderea criminalității și creșterea speranței de viață a oamenilor afectați au fost ignorate cu tobe și tamburine.

Cu toate astea exemplele există: În Vancouver, după decriminalizarea consumului și deschiderea de clinici unde să-ți iei porția de drog, speranța de viață a crescut cu 10 ani în cartierele ălea nasoale, cu dependenți. În Portugalia, criminalitatea a scăzut imens, o dată ce s-a decriminalizat consumul iar în Elveția s-a constatat că e mai ieftin să dai dependentului doza de heroină decât să-l consideri un infractor, să-l pândești noaptea pe stradă și să-l bagi la bulău.

Bine, presiunea din partea Statelor Unite pentru continuarea războiului împotriva drogurilor e enormă, cumva am rămas cu impresia că dacă ei nu încetează, slabe șanse ca vreun stat să renunțe la direcția asta total nesănătoasă. Nu toată lumea are bilele de oțel ale fostei președinte a Elveției, Ruth Dreifuss.

When the U.S. drug czar, General Barry McCaffrey, visited Europe, he went to the Netherlands and held a press conference at which—like a colonial governor addressing the natives—he berated the Dutch government for their wickedness. He was scheduled to come to Switzerland shortly after. “It was terrible what he said in the Netherlands [about] the cannabis shops,” Ruth says. So she called him and explained: “There will be no 83 press conference in Switzerland. We do not accept [for] you to interfere in our political debate.”

Ce-i mișto în cartea asta e că autorul nu trage concluzia că drogurile ar fi bune ci că e mult mai ieftin și deștept să legalizezi distribuția și consumul lor decât să umbli cu arma în mână după niște gangsteri pe care tu i-ai creat. A, și dacă ai un dependent de droguri în familie, cel mai bun medicament e să-i arăți că are pe cine se baza, în loc să-l acuzi și să-l forțezi cumva să se lase de drogul ăla.

Vrei să citești mai mult despre surprinzătoarea Românie? Cartea mea, Arhanghelul Raul, este acum în librării. Detalii aici.

0 thoughts on “Războiul (pierdut) împotriva drogurilor

  1. Nautilus

    Chestiunea cu tratarea dependentului într-o clinică specializată e soluţie de birocrat. Doctorul şi-a făcut datoria şi i-a dat doza, poliţistul şi-a făcut datoria, Ministerul Sănătăţii şi-a făcut datoria.

    Cel care are reputaţia de drogangiu în schimb nu are ce să facă dacă vrea să ducă o viaţă obişnuită. Unul intervievat de Casa Jurnalistului a spus-o: patroana nici n-a clipit când i-a arătat cazierul de hoţ. Dar cum a auzit că se duce să îşi ia doza de metadonă, că e toxicoman, l-a demis pe loc.

    Astfel încât serviciu pula, bani ciuciu, tratament medical când şi când, după buget, nu are altă soluţie decât să se apuce iar de furtişaguri şi de seringă.

    Birocraţii se cred foarte deştepţi fiindcă au făcut o economie, dar toxicomanul tot nu are pe cine se baza, rămâne exclus de societate, ca aurolacii şi leproşii.

    Reply
  2. Daniel

    Cred ca e interesant in context si cazul fostului presedinte al Uruguayului (personaj care merita promovat la greu ), care a legalizat si el drogurile. De exemplu, zicea ca singura dependenta pozitiva e cea a dragostei, in rest toate sunt rele. Dar are multe mii de dependenti in tara si nu vrea sa ii lase la mana traficantilor.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *