Românul e încurcăreț

Citisem un interesant comentariu cum că naționala „de fotbal” a României nu mai joacă fotbal, printre oamenii normali acest comentariu, nu pe la ziarele de sport unde isteria a fost maximă iar selecționerul Daum legat cu pletele de patru cămile care au fost biciuite apoi să plece în patru puncte cardinale.

Aparent, deși ultimul dribling în Liga 1 de fotbal s-a înregistrat în urmă cu 6 ani la meci fără miză, încă mai sunt oameni care cred că fotbalul e un sport la care ar trebui să performăm dar n-o facem, pentru că nu îl jucăm bine.

Eu cred că intenția noastră națională, atât în sporturi cât și în istorie, nu este să participăm în mod serios la orice activitate de-asta organizată ci s-o încurcăm. În fotbal, de exemplu, de aproape un sfert de secol nu facem altceva decât să-i încurcăm pe ceilalți care iau sportul ăsta în serios. Ambiția oricărui patron de club sau oricărui suporter e să ajungem într-o anumită fază a competiției în care putem să-i încurcăm pe ăia mari, că între noi ne-am săturat de dat la gioale. E o onoare să-i pui o piedică Barcelonei, „băi, ai văzut ce i-am încurcat pe ăia?”, deși „ăia” aveau alte intenții când s-au apucat de sportul ăsta. Echipele românești de fotbal nu-și propun să câștige ceva, își propun să încurce pe cineva care chiar ia asta în serios. În țările unde fotbalul este tratat ca un sport real, fiecare club are centre de juniori, stadioanele sunt brici, gazonul e ok, se investesc bani serioși. E clar că ăia chiar vor să practice sportul ăsta. Noi, aici, facem doar minimul necesar să ne lase să participăm la joc cu ei și-apoi, cum ajungem pe teren, să dăm mingea în boscheți și să enervăm pe toată lumea.

Dar chestia asta se aplică și la Simona Halep, care mai mult intristează decât bucură, marea majoritate a meciurilor ei fiind de fapt momente când a încurcat alte jucătoare care chiar voiau să câștige trofeul ăla. De-aia mulți trăiesc cu impresia că nu vrea să câștige, s-ar putea să fie o impresie reală, femeia aia vrea doar să încurce pe alea de-acolo care chiar au ambiții.

Și n-ar cum altfel când provine din acest areal care, cum se clamează în manualele de istorie și la petrecerile de retardați, „a stat la intersecția a mari imperii” și asta ar fi o scuză pentru unde ne aflăm acum. Nu prea funcționează, și Olanda a stat la intersecția unor imperii și tot s-a descurcat. Pentru că chiar luase în serios treaba, noi stăteam aici și-i încurcam pe ăștia din jur. I-am încurcat pe romani, apoi când s-a spart în două imperii i-am încurcat și pe unii și pe alții. La un moment dat ne băgam în picioarele occidentului, orientului și rușilor. Ăia, otomanii voiau să se bată cu cineva de seama lor, cu Vestul, și noi îi hărțuiam când aveau și ei o treabă. Se băteau băieții mari prin Europa, în timp ce-și făceau catedrale, sinagogi și alte minuni de arhitectură și noi ne băgam să dăm cu pietre de peste gard.

România n-a avut ambiții imperialiste niciodată, normal, nu s-a băgat în jocul ăsta să ia cupa. S-a băgat doar în jocurile celor mari să-i enerveze ca un copil tâmpit care cere atenție. Singura dată în istorie când am fost cât de cât coerenți a fost când am avut un șef din altă zonă, cu altă educație.

De-aia ce se întâmplă acum, inclusiv la conducerea țării, e enervant și deprimă pe foartă multe lume. Toți ăștia nu vor decât să încurce pe cineva, nimeni nu vrea să câștige cu adevărat supremația. Cu cât provocăm mai multă încurcăreală cu atât mai bine, ne hrănim cu ea, facem baie în ea, ne amăgește și ne mângâie. De-aia ai buletin și copie după buletin când vrei să te legitimezi în fața vreunei instituții. Că trebuie să încurcăm pe cineva. Că trebuie să intindem coarda la maxim să vedem cât de mult se poate face ceva prost până e periculos sau inutil. Cum ar fi fotbalul organizat. Sau autostrăzi. Sau orice.

E frumos de văzut toată asta dacă te dai un pas în spate, e aproape poetic. Noi construim cu intenție un imperiu al haosului.

Salut, cea de-a doua carte a mea, Bacalaureat, a apărut deja prin librării. O găsești online la Emag, Nemira, Cărturești sau Libris.

4 thoughts on “Românul e încurcăreț

  1. Icegrandpa

    Din pacate ai dreptate. M am intrebat intotdeauna invatand istoria in scoala da noi de ce plm n am cucerit niciodata nimic, bah da nimic. Sa urgisem si noi niste vecini unguri, bulgari etc. N am avut viziune, oricine venea la conducerea tarii se multumea sa si faca plinul si sa plece, ca acum.

    Reply
  2. Alex

    Nici când am avut șef din altă parte lucrurile nu mergeau prea bine. Remember 1907.

    Reply
  3. mihai

    PS : Merci, Becaud…Eftimie (că nu mă banezi :)…
    …Și mă mai citesc și pe mine fo 2-3…100 ?…500 ?…

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *