Am putea vizita Bucureştiul

Spuneam tura trecută că am fost convocat să fac parte din corpul expediţionar ce va participa la ediţia a II-a a evenimentului “Prin Bucureştiul Meu”. Aşa că m-am dus şi, pe scurt, Bucureştiul este un oraş mizerabil, frumos, simpatic, romantic, tâmpit, vesel, agreabil, murdar la gură, penibil şi superb totodată. Cel mai grav este că e un oraş uitat, nimeni nu mai ştie că ar fi oraş, doar un instrument de “mă duc acolo să rezolv ceva”.

Bucureştiul istoric.

Şi-am plecat de dimineaţă, cu ghidul şi cu autocarul, din Piaţa Victoriei. Pe Calea Victoriei. Doar pe strada asta de trei kilometri sunt cel puţin 50 de poveşti. Aici a băut Tolstoi, acolo trola Marin Preda, ici-şa a construit nuştiuce boier un ditai palatul. Dacă aş fi avut mai mult timp mi-ar fi plăcut să fac la pas toată strada, sigur aflam cât în trei manuale de istorie. Am fost pe la Academia Militară, pe scurt, cât să vedem un cetăţean, probabil adevăratul unchi al lui Crivoiu, ce juca un tenis la basorelief la bustul gol. Am aflat de ce i se zice Cotroceni cartierului cu pricina, am fost dezamăgit că nu ne-am oprit să pot să fac şi eu un pipi pe peretele casei şefului statului şi să arunc cu basca după el. Am aflat că în Dealul Mitropoliei, unde e miezul ortodoxiei româneşti, reţeaua de wireless se numeşte “Cosa Nostra”.

Bucureştiul mârlănesc.

Am poposit la Hanul lui Manuc, o cârciumă la care am fost o singură dată în urmă cu vreo 10 ani şi am mâncat o friptură foarte prost făcută. Între timp oamenii au mai evoluat, nu mai fac friptură deloc, abia de puteai bea o cafea pe-acolo pe la ora 11 şi-un pic. Am trecut pe lângă casa lui Jiji Becali şi am putut vedea ce cruce frumoasă şi-a tras el în curte. Dacă aş fi miliardar mi-aş cumpăra, doar de-al dracu, o casă lângă şi mi-aş planta o cruce de 4 ori mai mare, să-i facă umbră casei lui şi să-i arăt că io-l iubesc mai mult pe Dumnezeu. Am avut ocazia să constat ce organizare mişto e la palatul Mogoşoaia, nu poţi intra în parcare cu autocarul (care ar aduce cam 40 de turişti) da’ poţi s-o faci dacă vii cu maşina. Berbecele de la poartă nu l-a lăsat pe omul nostru nici măcar să întoarcă, a avut grijă să-i iasă pe nas ideile tâmpite cu adusul turiştilor pe-acolo.

Bucureştiul surprinzător.

Gaben, unul din bloggerii care a participat la expediţie a venit şi cu nişte fotografii după el. Una, cea cu Ştefan Murgeanu şi ai lui, a uitat-o dis de dimineaţă în Piaţa Victoriei în parcarea mare. A găsit-o fără probleme câteva ore mai târziu, nu i-o ciordise nimeni. Andrei Crivăţ, care şi-a făcut un obicei în a-şi uita ochelarii de soare pe peste tot, a reuşit să-i uite şi într-un taxi. Ştiţi ce se zice de taximetriştii de Bucureşti, nu? Ei bine taximetristul a venit după el la hotel şi i-a adus ochelarii.  La Hotel Răzvan, unde am fost cazaţi noi, provincialii, am mâncat una din cele mai bune ciorbe de burtă din ultima vreme. Hotelul e mişto iar restaurantul de la ultimul etaj merită toţi banii. Apropo, pentru un hotel aflat la 10 minute de mers pe jos de Unirii zic că e destul de ieftin.

Bucureştiul distractiv.

Câteva zile cât am fost pe-acolo am avut parte numai de chefuri. Practic e imposibil să nu dai de o petrecere în oraşul ăla. Ce m-a distrat în mod deosebit a fost experienţa de la LaserMaxx, un fel de pac-pac modern. Îţi pui o vestă pe tine, iei un pistol de plastic şi te duci să te împuşti cu prietenii cam ca-n Quake. După prima repriză de un sfert de oră eram fleaşcă. După a doua, mulţi au renunţat că nu mai puteau de oboseală.

În loc de concluzii.

Una peste alta zic că e de vizitat Bucureştiul. Ai putea face un concediu acolo, exact ca la Paris sau Barcelona. Dacă stau să mă gândesc bine, suntem tot timpul tentaţi să vizităm capitale europene, Paris, Roma, Madrid sau Viena. Atât vă zic, nici asta a noastră nu-i de lepădat. A, era să uit, mi-a plăcut şi expoziţia de sunete de la Muzeul Ţăranului Român, în memoria lui Constantin Brăiloiu. MŢR nu prea mi-a plăcut, nu-s fanul fundamentalismului etno-creştin şi nici a ghidajului pseudoştiinţific.

Acţiunea PrinBucureştiulMeu a fost organizată Corina şi Blog de Turism iar partenerii evenimentului au fost Paralela45, Hotel Răzvan, Groupon şi LaserMaxx.

Ceva poze:

Salut, cea de-a doua carte a mea, Bacalaureat, a apărut deja prin librării. O găsești online la Emag, Nemira, Cărturești sau Libris.

0 thoughts on “Am putea vizita Bucureştiul

  1. Alex Marian

    Muzeul Ţăranului Român e cel mai tare. Eu nu mai merg pe acolo de teamă să nu mă împăieze şi să mă oprească pe post de exponat, dar e fain. Şi clubul aferent cu evenimentele de acolo de asemenea. 😛
    Ai scris fain “cronica”, ai surprins mai multe feţe ale capitalei. Tot văd autobuzele supraetajate pline 60-70% cu turişti, nea’ Sorinel chiar e primar faţă de foştii “bă moşule”…poate chiar ajunge şi oraş turistic “Micul Paris”…deie Domnu’!

    Reply
  2. Pirca

    La suflet mi-ai mers, Eftimie, cu aia cu MTR-ul. In plus, e bine ca in cadrul unui tur al Bucurestiului ti-a fost prezentat palatul de la, logic, Mogosoaia.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *