Prima chestie toxică de care m-am lăsat

După o anumită vârstă vine o modă cu detoxificarea. Oamenii beau ceaiuri, apă cu lămâie sau nisip de pe jos, în speranța că-și curăță organismul și fac un ten frumos. Detoxifierea fizică mi se pare o iluzie, până la urmă toți vom urma ciclul inevitabil al existenței noastre trecătoare: burtă, chelie, moarte. Te naști cu burtă și chelie, mori cu burtă și chelie.

Dar poți să faci o detoxifiere mintală, și aia e mult mai importantă, pentru că o poți duce cu tine în viața de apoi. Să renunți la obiceiuri proaste, cum renunță fraierii la friptură. Prima reușită a mea în domeniul ăsta a fost să renunț la fotbal.

Să mă uit la el, adică, sau să-mi pese de sportul ăsta. Eram într-o seară (noapte) într-un bar și, în timp ce mă plictiseam de oamenii de la masă mi-am îndreptat atenția spre televizoarele din bar, care dădeau imagini din liga 1 de fotbal. Frumos filmate, nu mai țin minte cine era, cred că Digi. Calitate lacrimă a imaginilor, unghiuri interesante, se vedea că oamenii ăia aveau o pasiune pentru chestia asta, chiar le păsa. Atâta doar că, în jumătate de oră de imagini, nu am văzut nici un dribiling.

Și vorbim aici de un rezumat cu cele mai bune faze din etapa care tocmai trecuse. Nici un dribling. Vreo doi inși care se împiedicau, câțiva băieți care bubuiau mingea din afara careului la întâmplare, multe căzături, foarte multe auturi. Și-atunci am avut revelația și încă o bere: „băi, sunt prost, de ce mă uit la așa ceva?”

Și nu m-am mai uitat, nu mi-a mai păsat de nici un fel de echipă de fotbal și-acum, e deja un an și ceva de-atunci, mi-am dat seama că nu mi-a lipsit deloc. Mai mult, privesc cu uimire la ceilalți oameni, cărora încă le pasă, câtă energie pun într-o prostie fără sens. Trebuie să ai extrem de mult timp liber să te preocupi de soarta unei echipe de fotbal românești. Trebuie să fii extrem de bogat să plătești bani pe bilet la stadion. Ai arunca 50 de lei pe stradă? Nu? Și-atunci de ce i-ai da să stai în cur pe un stadion, pe scaune proaste, să fii tratat ca un animal? Să auzi numai dispreț din gura patronilor, să vezi personaje complet neplăcute (gen Nicolae de la Interagro) cum are el opinii și despre fotbal acum, nu doar despre evaziune fiscală? Să-i vezi pe ăia de la Rapid cum mint în fiecare săptămână că au găsit un investitor deși toată planeta știe că nu vine nimeni să bage bani ci doar să fure de acolo?

Se zice că fotbalul îți aduce bucurii. Posibil, dar prea puține în comparație cu câte nefericiri (Sorin Cârțu antrenor la Steaua) îți aduce. Plus că e un mediu mult prea jegos.

Deci, da, am renunțat de mai bine de un an și nu-i duc deloc lipsa.

Vrei să citești mai mult despre surprinzătoarea Românie? Cartea mea, Arhanghelul Raul, este acum în librării. Detalii aici.

0 thoughts on “Prima chestie toxică de care m-am lăsat

  1. sebi

    Ma regasesc si eu, acum cativa ani m-am lasat de privitul meciurilor de fotbal la tv, lipsa spectacolului, tragerea de timp, scorurile de 0-0, perioadele moarte in meci, m-au convins ca daca nu castiga bani pe urma acestui sport nu merita sa il urmaresc.
    dar cu detoxifierea fizica nu ai dreptate, eu prefer sa previn daca se poate decat sa ma tratez.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *