Obiceiul locului

Pe trotuarul din fața ambasadei Belgiei e zăpadă. Nu a mai nins de vreo trei zile dar zăpada, noroioasă, respirând jeg, e acolo. Din câte știu eu, pedofilii ăștia au un fel de sistem rudimentar de administrație, parcă încă au monarhie sau ceva penibil în sensul ăsta, iar dacă au, puteau să pună și un paj sau un iobag să iasă cu o lopată în față.

Dar de ce s-o facă, sunt proști?

Legea și bunul simț spune că trebuie să-ți cureți zăpdada din fața casei, dar aici vorbim de Capitala României, sunt mai mulți oameni care cred în Xenu decât în curățenie. Așa și ambasadorul, consulul sau arhiducele Belgiei, ce-o fi excelența care stă pe-acolo. Dacă nimeni nu curăță, n-o fi el singurul prost. Te adaptezi obiceiului locului.

Când iese la piață ambasadorul dă bani la cerșetori, zice un Doamne-ajută când vede popa și-i bagă 50 de lei sub sutană, are o cămașă pătată de ciorbă iar pata i-a fost mascată de doamna ambasador cu o floricică. Se suie cu picioarele pe colacul de veceu când merge în vizită la Ministerul de Externe, are un carton cu mici în birou, în sertar, alături de firmituri, coji de salam și o ceapă tăiată. Când iese de la budă se șterge de mâini pe pantaloni, se uită la Antena 3 și zice că toți fură. Și-n țara asta, da și-n Belgia.

Salut, cea de-a doua carte a mea, Bacalaureat, a apărut deja prin librării. O găsești online la Emag, Nemira, Cărturești sau Libris.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *