Not just another zombie story

La podcastul de săptămâna asta Ana Nicolau a recomandat cartea de mai jos, cică-i mișto. N-am avut timp s-o citesc, e pe listă, dar știu ce se întâmplă în ea de la o prietenă căreia o să-i zicem Alina Milne, că lucrează într-un domeniu serios și nu vrea să apară pe bloguri, care a și scris cronica de mai jos. Oricum v-ați fi dat seama că nu e scrisă de mine, că e scrisă corect gramatical.

O fetiță de zece ani se pregătește pentru o zi obișnuită de școală. Se trezește în camera ei complet albă, fără geamuri sau mobile și se așează cuminte pe scaun cu mâinile la spate. Salută politicos gardienii care intră, îi leagă mâinile, îi pun un soi de mască și apoi o transportă pe un coridor lung până la sala de clasă unde sunt alți copii la fel ca ea.

Și gata! După primele câteva pagini nu poți să nu citești mai departe.

fata cu toate darurile

Melanie este Fata cu toate darurile din cartea scrisă de M.R. Carey, o fetiță supradotată, extrem de agilă și inteligentă, care privește cu inocența și perspicacitatea unui copil de zece ani cum cei din jur se comportă cu ea fie normal, ca în cărțile despre copii pe care i le citesc profesorii, fie straniu, de parcă ar reprezenta un pericol. Ea memorează cuminte capitalele lumii, numărul de locuitori din orașele mari, interpretează cum poate mai bine poveștile din mitologia greacă sau din cărțile pentru copii pe care le discută la ore.
Dar nimic nu o fascinează și consolează mai mult decât prezența profesoarei Justineau, singura care arată afecțiune și căldură în relația cu clasa și, în special, cu ea.

În primele pagini ale romanului știi la fel de multe cât Melanie și construiești lumea stranie în care are loc acțiunea odată cu ea, întrebare cu întrebare, revelație după revelație. Lumea nu mai e ce a fost odată, iar ei nu sunt niște copii normali.

Pe măsură ce punctele de vedere se înmulțesc cu perspectiva adulților, aflăm că suntem într-o postapocalipsă în care civilizația a colapsat după ce oamenii au căzut pradă unei molime care i-a transformat în flămânzi (o șmecherie bună pentru a evita cuvântul zombie), iar în cele câteva redute de supraviețuitori încă se mai caută leacul. Doctorița Caldwell crede că acesta se găsește în corpurile unor copii speciali precum Melanie, care și-au păstrat funcțiile cerebrale, deși au aceeași ”foame” animalică. Sunt, deci, niște flămânzi care pot învăța și se pot adapta, dar la fel de letali.
Ca atare Caroline Caldwell îi studiază și îi disecă nemilos și precis, unul câte unul, în baza militară condusă de Ed Parks. Totul sub lupa dezaprobatoare a profesoarei Justineau, care nu vede niște flămânzi, subiecți pentru experimente, ci niște copii nevinovați.

Cu toată dinamica asta dificilă și tensionată, cei 4, Caldwell, Justineau, Parks și Melanie sunt forțați să părăsească baza militară și să supraviețuiască până la următoarea trecând prin orașul plin de flămânzi. Și de aici cartea devine un carusel de conflicte și situații limită, pline de suspiciuni privind-o pe Melanie, pe doctoriță și pe dușmanii din umbră. Dușmanul nu e numărul imens de flămânzii, ci Ophiocordyceps unilateralis ciuperca invadatoare care transformă progresiv umanitatea într-o colonie până când începe să se dezvolte într-un organism individual. Iar Melanie și cei ca ea sunt doar o treaptă (în sus?) pe scara acestei evoluții, noile generații aflate în simbioză cu ciuperca. Sălbatice și în același timp capabile de învățare.

Cartea are doar două defecte, unul structural și unul contextual: primul – acțiunea e atât de spectaculoasă, de cinematică și plină de twisturi, încât cu spoilere cu tot și vrei s-o citești, dar parcă nu-ți vine să strici tensiunea pentru ceilalți, al doilea – inevitabila reacție ”Iar o poveste cu zombie?”. Da, ca idee principală, cartea se apropie de I am legend, al lui Richard Matheson sau de filmul Warm bodies, ca background seamănă cu The walking dead sau Drumul, de Cormac McCarthy cu același eșec al civilizației, secvențe de goană nebună după apă și adăpost, scene de luptă cu flămânzii și junkerii (supraviețuitori barbari). Și, la fel ca în World War Z, de Max Brooks, și aici se caută cu disperare leacul.

Finalul te lasă cu fiori reci, fiindcă destinul întregii lumi se decide prin logica darwinistă inocentă și nemiloasă a unui copil. Cum va vedea lumea post apocaliptică o fetiță zombie supradotată?

La sfârșitul anului cartea va fi ecranizată de Colm McCarthy, care a mai lucrat la Peaky Blinders, Doctor Who și Sherlock, iar Carey a contribuit din plin la scenariu.

Vrei să citești mai mult despre surprinzătoarea Românie? Cartea mea, Arhanghelul Raul, este acum în librării. Detalii aici.

6 thoughts on “Not just another zombie story

  1. Daria_alex

    Si eu ma intreb de ce tinem mortis sa povestim toata cartea intr-o recenzie?! Genul asta de recenzie fura bucuria cititorului de a descoperi singur firul epic al cartii.

    Altfel da, cartea pare interesanta…dar nu am citit recenzia pana jos pentru ca e enervant sa imi povesteasca cineva cam tot.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *