„Mineral” e o jumătate de roman SF

Mineral – Dănuț Ungureanu, Marian Truță, începe prost, continuă interesant și se termină confuz. Primul capitol e aproape o provocare, trebuie să vrei să citești cartea, iar eu am făcut-o doar că a fost aleasă la clubul de lectură în dauna lui Dan Simmons, care cred că e mult mai mișto. Dar o să ajungem și la ăla.

Deci, după un început greoi care insistă să te facă să pui cartea jos și să mergi să te cerți cu instalatorul, avem parte de ceva cât de cât interesant. Un viitor în care oamenii au descoperit o nouă formă de nemurire, se transformă în piatră, într-un fel de proces de fuziune, sunt lipiți de meteoriți și pleacă în cosmos la explorări, alături de oameni nefuzionați cu piatra.

Din când în când unii încearcă să se scoată din piatră (teoretic mineralizarea e o chestie definitivă, ai ales-o, te ții de ea) și compania care îi bagă pe oameni în pietre încearcă să-i captureze pe ăștia, să-i lichideze definitiv. Evadații din piatră sunt ajutați de niște traficanți numiți „umbre” și vânați de niște indivizi numiți „jagter”. Între timp, pe un asteriod transformat în navă spațială, ce merge spre centura Kuiper are loc un fel de revoltă, câțiva vii au impresia că ăia din piatră au preluat controlul navei și vor să facă o trăznaie. Iar dacă pe pământ un evadat din piatră (ăla din primul capitol) ajunge să se înțeleagă cu jagteru și cu umbrele, în cosmos lucrurile se termină confuz. Și-apoi și pe pământ se termină confuz, că n-am înțeles mai nimic din final.

Sau poate sunt eu prea simplu și n-am înțeles. Cert e că ar fi putut să iasă un roman bun, din păcate a ieșit un roman SF românesc. Sigur, aș putea să încerc să-l mai citesc încă o dată, poate mă prind care-i șpilul, dar nu-i atât de ofertant.

mineral-danut-ungureanu-marian-truta

P.S. O parte din acțiunea romanului are loc în România, în masivul Iezer
P.P.S. Cine naiba mai folosește cuvântul „biștari”? Nu că ar putea fi înlocui cu „mangoți” sau „lovele” că nici alea nu le-am mai auzit de mult.

Salut, cea de-a doua carte a mea, Bacalaureat, a apărut deja prin librării. O găsești online la Emag, Nemira, Cărturești sau Libris.

0 thoughts on “„Mineral” e o jumătate de roman SF

  1. Somesan Sergiu

    Eşti tot mai exigent pe măsură ce trece timpul şi încă nu ţi-am auzit părerea despre URSSA. Unde vrei să îţi trimit romanul să îţi spui părerea ta “aia” sinceră” despre el 🙂 ?

    Reply
    1. Florin

      Am terminat URSSA în weekend. Mi-a plăcut la nebunie! Are ceva tentă de “from Russia with love”, cu dragoste, explozii, secrete. Felicitări graficianului, coperta și-a adus aportul. Legătoria de calitate merită aceleași laude (nu am văzut așa vorzatz la alte cărți scoase la noi, iar hârtia era superbă). La corectură și DTP se mai putea insista un pic.

      Ce nu am reușit să diger a fost faptul că nimeni nu înțelegea că dacă le-ar fi reușir incursiunea în trecut și SUA ar fi fost proletară, poate nici nu ar mai fi existat lumea așa cum era atunci. Poate nici nu ar ai fi existat SUA, sau vreunul dintre generali, ar fi fost de-ajuns ca părinții lor să se culce unul cu altul cu 5 minute mai târziu și ar fi fost născută o cu totul altă persoană în locul lor.

      Titlul m-a dus cu gândul la cum ar fi arătat SUA sub mână sovietică, ceea ce nu s-a întâmplat. Ar fi interesant de tratat subiectul ăsta. Mi-am cumpărat “Omul din castelul înalt” datorită URSSA, sunt nerăbdător să o citesc.

      Mai aveți și alte titluri scoase?

      Reply
  2. Remington Steele

    Am vrut să cumpăr şi “Vegetalul” şi “Mineralul” la sfârşitul anului trecut, dar ceva m-a oprit. Am ales în schimb ambele “Silozuri”.

    Reply
  3. Nautilus

    Dănuţ Ungureanu a fost un SFist deştept, interesant şi lămurit în 1993.

    Fiindcă pe vremea aceea publicul prost, neinteresant şi confuz oscila atât de bine între 2 poli încât producea curent electric. Aveau de ales între atmosfera de socialism mizerabil şi sărăcăcios, sau atmosfera serialelor americane cu gangsteri şi poliţişti, adică tot ceva mizerabil şi sărăcăcios, dar fără socealizm.

    Şi fiindcă de-abia se tradusese “Maşinăria Rock and Roll” în româneşte, iar la noi se imită maeştrii atât de bine de parcă am fi maimuţe.

    După cum ar fi zis un anume Preşedinte, 2016 nu-i ca 1993.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *