Mici, bere și mitici

Cu ocazia zilei de 1 mai, tot scriind despre grătare de mici și râzând de ăia cu mici mi s-a făcut o poftă de mici de aș fi bătut un cerșetor cu slipul ud peste gură. Așa că am sunat o gagică, bucureșteancă, și i-am zis doleanțele mele, că aș vrea să merg la o terasă unde sunt îndeplinte următoarele condiții:

– Terasă
– Mici buni, eventual la carton
– Bere la Halbă
– Fără muzică, maxim Radio România Actualități
– Viță de vie pe sus în loc de acoperiș

Problema e că, inclusiv după ce s-a consultat cu un amic, n-a reușit să găsească așa ceva. Am mers la una lângă Foișorul de Foc care se apropia, cât de cât, de standardul de crâșmă cu mici. Mesele erau de lemn, trase în lacul ăla nefericit lucios, care-ți taie orice chef de viață iar pe ele, oroare!, erau puse niște ștergare, în loc de o preacinstită mușama. N-aveau viță de vie și aveau muzică.

Nu mă plâng, micii au fost bun, berea chiar rece dar, parcă, într-un oraș cu 3 milioane de cârciumi, se putea mai bine.

Serios, eu vreau o cârciumă de mitici, unde vara să găsesc de-astea iar în toamnă se servească vin cu sifon la sifon, nu apă minerală contrafăcută gen Carpatica sau Borsec. Să fie viță de vie deasupra, să n-aibă muzică, poate doar meciurile lui Ilie Dobre, să fie grătarul afară să sfârâie micii cât aștepți berea, să aibă o clientelă formată din domni în trening, profesori, birocrați de la minister, gazetari și scriitori ratați. Chestii simple, de bun simț.

Când îl auzeam pe razboinicul pulimii, Sorin Oprescu, primarul general al Capitalei, cum vrea și el la competiția Capitala Culturală Europeană, și pe băieții din galerie care spuneau că e clar că are șanse, că are mai multe clădiri de cultură decât alte orașe, îmi venea să-i bag pe toți cu nasu-n muștar. Băi berbecilor, lăsați naibii teatrele, oricum nu se duce nimeni la ele că-s numai actori-monumente pe-acolo și ocupați-vă de niște terase tipic bucureștene, pentru mitici. Nu poți să pretinzi că faci cultură când îți renegi propria cultura, ba chiar o ascunzi dând cu vopsea hipsterească peste ea.

Știu că miticii sunt disperați să renunțe la imaginea de mitici dar nu e bine, nu e bine deloc. La plecare am trecut pe lângă o cârciumă tare cochetă, cu scaune incomode și mese bizare, unde, înauntru, un creț cânta ceva jazz la clavecin. Vreo trei vegani înăuntru, spre deosebire de terasa pe care am lăsat-o plină. Băi, eu zic că e bine să revenim la miticeală, tot e mai bine să fii mitic decât să fii un papagal.

Îs convins că ăia, acolo, mânâncă mici de tofu cu furculița. Ironic, se-nțelege.

Salut, cea de-a doua carte a mea, Bacalaureat, a apărut deja prin librării. O găsești online la Emag, Nemira, Cărturești sau Libris.

0 thoughts on “Mici, bere și mitici

  1. camio

    he heee, se vede ca trec anii si peste Eftimie, descopera adevaratele valori. 🙂
    Sper sa ii convingi pe cat mai multi si sa le dati lovituri tot mai puternice tinerilor trendinezi care ne-au futut stilul de viata al sfarsitului anilor 80 si 90, sa ajungem chiar sa iesim in grup la bere la halba si mici la terasa, o dupa amiza intreaga, fara sa avem telefoanele la noi

    Reply
    1. eftimie Post author

      La Ohaba eram, la un moment dat, atât de prieten al locului încât aveam voie să beau în bucătărie, cât făcea doamna bucătărească o ciorbă de burtă excelentă. Țin minte că patronul, când a plecat bucătăreasa în concediu, că avea un copchil, a refuzat câteva luni să mai facă ciorbă de burtă, până nu se întoarce doamna, că doar ea știe cum e varianta bună. La bar e parcă Gabi, etern, și tot pe-acolo lucrează o fostă colegă de clasă, din generală.

      Știm maestre, bătrânii clanului meu încă sunt pe Uranus 21. 😉

      Reply
  2. Luci

    Dar in Bv sub tampa se mai fac mici cum se faceau in 84? ca mureai de pofta la coada si noi copii primem mingi d-ala cu tichi si moristi de lemn,
    Se schimba treaba, deja suntem d-aia de zic “pe vremea mea”…

    Reply
  3. Alex

    Terasa Morarilor-intersecţia pantelimon cu Morarilor, îndeplineşte condiţiile, doar că e cam aproape de bulevard şi se aud maşini şi în loc de viţă de vie e niscai iederă, ceva.
    N-am mai ajuns de multă vreme pe acolo dar în 2008 aşa era, inclusiv meciuri transmise de România Actualităţi.

    Despre partea cu capitala culturală…are şanse Craiova, ce căcat să mai ceri?

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *