O meserie pierdută

Când pui mortul în sicriu cineva trebuie să-l aranjeze. Să-i aranjeze haina, cravata, pantalonii, pantofii. Și acel cineva, acea babă vetustă, ar trebui să-i tragă și șlițul. Probabil acea babă a tras mii de șlițuri de morți de-a lungul carierei sale. Știe să tragă șliț nemțesc, rusesc, de-ăla românesc prost făcut la Tricodava sau ce fabrică de produse de calitate inferioară făcea de-astea, turcesc de la blugii aduși acolo, de hipster, de sărac sau bogat.

Iar acea femeie stă acum departe în munți și pregătește cafeaua și o mămăligă în oală, să pară că face ceva. Și-așteaptă să vină un reporter ca să-i spună că nu mai are pe cine să învețe această meserie străveche, că toți tinerii au plecat la oraș și, mai nou, pentru că sicriele se pot deschide pe jumătate, oamenii sunt îngropați în pantaloni de trening, că nu se văd oricum, așa că nu mai trebuie să le mai tragi slițul.

Meseriile astea sunt un tezaur la fel de important ca rezerva de poezie a acestei națiuni, sau Tezaurul de la Pietroasa. Această meserie se va pierde în veacuri și peste câțiva ani nimeni nu va mai ști să tragă șlițul ca pe vremuri.

Salut, cea de-a doua carte a mea, Bacalaureat, a apărut deja prin librării. O găsești online la Emag, Nemira, Cărturești sau Libris.

4 thoughts on “O meserie pierdută

  1. ion ion romanul care nu face politica

    Nu era meserie/munca.Era ajutor dat comunitatii.Care era cinstit.Cu un paharel, un material de fusta, o galeata de porumb….

    Reply
  2. Departamentul de Erata

    Cel mai mare producator de fermoare din lume este YKK, firma japoneza. Nu cred ca poate Romania sa face ceva pe o piata dominata de japonezi. Daca erau porcarele gen chinezisme, americanisme, anglicisme, nu era greu sa ii eglaezi la calitate si sa ii bati la pret. Asa, cu japonezii, raspunsul e ghinion.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *