Legende urbane: creștinismul poporului român

Pentru că românii nu știu să răspundă la o întrebare decât repede și să mulțumească pe interogator, când îi întreabă ăla de la recensământ de religie, o bagă rapid pe aia cu creștin sau creștin-ortodox. Situație care nu are legătură cu realitatea, pentru că locuitorii acestor meleaguri nu sunt creștini.

Apropo, chestia asta i-am povestit-o și lui Antonio Fischetti, unul din supraviețuitorii de la Charlie Hebdo, care face zilele astea un reportaj prin România. Discuția a fost facilitată de dușmanul meu personal, Dan Alexe, că eu dacă vorbesc în fraceză iese Emile Zola din mormânt doar ca să strige din nou „J’accuse”.

Prima fază ar fi că noi n-am fost creștinați în mod real, ni s-a întâmplat creștinism pe-aici. Venea câte un șef, voievod sau cneaz și zicea că el e creștin iar noi, ca să nu ne luăm în gură cu ăla, ziceam și noi ca el. De-aia abia acum facem o catedrală, aia e genul de investiție care presupune să fii pasionat de subiect iar domnitorii noștri n-au prea fost. Se spune de Ștefan cel Mare că ar fi fost, dacă e să-l pureci la istorie, omul călca prin biserică doar să ucidă dușmani la tron, cum a făcut cu un tip pe care l-a ferecat în biserică și i-a dat foc pe lângă Brașov. Oricum, dacă te uiți la „ctiroriile lui” o să vezi că apar în a doua jumătate a domniei, de când a văzut și el că e cool să fii creștin, poate te ajută ăia în relațiile de sabie cu turcii.

A doua ar fi că, din câte știu eu, termenul creștinism vine de la Iisus Cristos, un tip care este considerat Mesia și fiu al lui Dumnezeu de către creștini reali. Ăla avea niște idei, propuneri și sfaturi iar românii nu respectă absolut niciuna din ele. De-aia și devin nervoși când îi întrebi din Biblie sau măcar Noul Testament: „Hai boss, ți-am zis că sunt creștin, ce mai vrei, lasă-mă în pace cu căcaturile alea”. Românii țin cu creștinismul cam cum țin cu Steaua, când câștigă câte ceva.

Toate ritualurile creștine românești sunt în perfectă contradicție cu învățurile fondatorului religiei. TOATE. De la țoale de aur, la icoane, la comerțul în biserică, la disprețul față de curve, la ura față de aproape, la plătitul taxelor. Avea Ana Maria Caia o povestire în cartea ei despre un diacon de la o biserică din Moldova care făcea cămătărie în biserică. A și fost pictat pe pereți mai încolo. Iar povestea este reală. Credința adevărată presupune un efort constant de autoîmbunătățire, cuvântul cheie fiind aici „efort”. Există, ce-i drept, un mic grup de oameni care cred real în învățăturile lui Iisus, dar sunt atât de puțini că abia îi observi. Când auzi de câte un popă că face o faptă bună, creștinească, e o știre.

Bine, dar care e religia aici? Păi e destul de vizibil, suntem totemiști. Credem în obiecte cu puteri magice și spirite. În vară, prin Galați, umbla biserica cu icoana prin oraș să aducă ploaia. În 2017. Oamenii atârnă obiecte magice prin casă sau la oglinda de la mașină, să-i apere de duhuri rele. Botezul copilului este un ritual magic, dacă nu e botezat nu e om. Înmormântările sunt exclusiv despre cei rămași, niciodată despre mort, nu există vreo discuție despre ce a dorit ăla de la viață. Apa peste care magul a făcut niște vrăji devine „sfințită” și astfel are alte puteri.

Mare atenție! Tot ce se sfințește în România nu este pentru a închina munca omului către Dumnezeu ci pentru a o proteja de spiritele rele. Până și lăcașurile de cult nu sunt închinate ăluia de sus ci unora dintre noi care păreau mai cool, plus băieților care au dat banii.

Sf. Parascheva a fost, inițial, un pelerinaj prin Moldova în timpul foametei de după război, să strângă ajutoare de la oameni mai înstăriți să dea la săraci. Scopul inițial era unul creștinesc, acum este doar o închinare la obiecte. Toate moaștele sunt totemuri magice, care te ajută în călătoria ta prin lume. Sfinții la noi sunt ca Zâna Albinelor de prin poveștile nemuritoare, arzi o aripă și vine să te ajute indiferent de cât de derbedeu ai fost.

Sigur, toate religiile au început așa, doar că între timp s-au mai modernizat, au existat lungi discuții filosofice pe temă. În țara asta nu se pune aceată problemă, sunt locuri unde nu ai voie să intri ca femeie, pentru că femeia este ceva impur automat. Trebuie să faci eforturi, efectiv, supra-omenești să fii respectată de semeni. Singurele femei respectate de „creștinii” români sunt cele care au ajuns sfinți. Restul sunt curve pe care, maximum, le tolerează.

Nu există nicio diferență între ritualurile așa-zis creștinești de aici și cele ale triburilor africane: aur la gât, sulițe în mână, cântece, învârteli în cerc, închinat la obiecte și cam atât. Sigur, ăia-s negri, noi albi, și toți suntem săraci peste bogăție. Nu trebuie să te duci în Amazon să vezi cum trăiau oamenii primitivi. E suficient să te duci la Iași. Avem cel mai mare Zoo de primitivi din lume. Dacă n-am fi proști, am scoate și noi bani din chestia asta, nu doar BOR-ul.

Salut, cea de-a doua carte a mea, Bacalaureat, este disponibilă la precomandă pe nemira.ro Detalii aici.

20 thoughts on “Legende urbane: creștinismul poporului român

    1. Maris

      Atât de prost este scris acest articol și atât de multe inepții cuprinde , fapt ce vădește fără nici o îndoială nu numai lipsa de cultura și inteligenta dar chiar lipsa unui suflet! O fi un zoombi din ăsta globalist care are tupeu ( era sa zic îndrăzneală dar aceasta e o virtute) sa abordeze un astfel de subiect ca sa își expună într un limbaj golanesc subcultura! Rusine!

      Reply
  1. Ciprian

    Omul nu are habar despre ce vorbeste, amesteca botezul cu obiectele magice 🙂 cam asa arata o analiza a unui analfabet functional, foloseste concepte pe care nu le pricepe pentru a combate ceva ce nu ii place.

    Reply
    1. eftimie Post author

      Cam așa arată un comentariu al unui om care e doar supărat de ceea ce a citit și are prea puțină cultură generală să emită și un argument. A fost grea școala, a fost un chin pentru tine?

      Reply
  2. nicu

    Si ce ti se pare specific romanesc aici? Toate tarile europene au devenit crestine cand a hotarat vreun rege iar opulenta religioasa se intinde de la Vatican pana in Rusia

    Reply
    1. eftimie Post author

      Păi când folosești atâtea „magie” „vrăjitorie” „totemism” „români” ce voiai să apară, o reclamă la „Bătrânul și marea?”

      Reply
    2. oly

      super tare!…nu am mai râs de mult așa,cu lacrimi….apare aci o țigancă deșteaptă,una care știe să facă bani și la moaște.

      Reply
  3. Dan

    Cred că ăsta e un articol creștin! Spun asta pentru că are dreptate, perfectă dereptate! Spuerstițiile nu trebuie să aibă de a face cu viața noastră creștină. Un seminarist la teologie catolică spunea că cel mai greu e să te rogi, când știi că nu te-ai mai rugat de mult. De ce spun asta? Poate suntem niște totemiști, dar ăsta e un păcat ca orice alt păcat. Cred că asta e ceva esențial creștinismului, să ne vedem fățărnicia și să ne căim de ea. Să realizăm că nimic din ce facem în viața noastră religioasă nu ne poate aduce vreun beneficiu fizic. Că un ateu și un creștin au aceleași datorii civile și morale. Ce trebuie să ne facă să alegem creștinismul, este poate copilăroasa, dar pura convingere că Iisus Cristos, chiar a murit și înviat. Cred că e de preferat să simți cât de ridicol poți să suni că ai o asftfel de convingere, și totuși să o faci. Decât să dai dovadă de pioșenie, atâta timp cât stai într-un colț comfortabil și nu-ți pui vreun semn de întrebare vreodată despre credința ta.

    Reply
  4. shaft

    In principal sunt de acord cu tine, mai putin cu prima fraza. La recensamantul din 2012(parca?) am incercat sa-i explic omului ca vreau sa ma declar ateu/agnostic. N-a primit. Pesemne rubrica nu permite aceasta optiune…asa ca am fost nevoit sa ma declar crestin.

    Principalul motiv pentru care am vrut sa ma declar orice altceva decat religios e nu pentru ca as fi hipster sau pentru ca e cool, ci pentru ca biserica e, in opinia mea, un business.

    Reply
    1. eftimie Post author

      Uite că la mine a primit. Și puteai oricând să te declari romano-catolic, să le iasă și la ăia cifrele bine.

      Reply
  5. RareșB

    Pueril și nedocumentat. 🙂 Creștinismul nu e reprezentat de comuna Voluntari. Acolo e doar românismul.
    DaCă Cauți extraordinarul ratezi realul. Zic și eu, e prea plină lumea de troli ca să ne luptăm pe lumina reflectoarelor…

    Reply
    1. eftimie Post author

      Băi, mișto ce zici tu acolo. Cumva vrei să insinuezi că Voluntari e o excepție, că restul „creștinilor” români ar fi ok. Realul e nasol, bre, realul e că în zonele cu cel mai apăsat „creștinism” românesc de-ăsta există sărăcie, criminalitate crescută, mortalitate infantilă ridicată și alte asemenea. Cum ți se pare realul ăsta?

      Reply
  6. o femeie

    Eu vad multe ramasite din credintele agrare, precrestine. Adicalea biserica in romania in sute de ani nu a reusit sa acopere cele vechi de mii de ani.
    (si multa tiganeala)

    Reply
    1. Dan

      In crestinism exista un domeniu, sau o ramura, numita apologetica, care se ocupa cu explicarea si apararea credinte (folosind argumente, nu e speicifc doar crestinismului). Seminaristul catolic despre care vorbeam are un blog foarte frumos, in limba engleza, in care trateaza diferite plangeri. Partea frumoasa e ca se adreseaza tuturor, inclusiv ateilor, eu v-as provoca la o lectura, poate mai schimbam opinii. Iar parerea mea personala: tipul e un geniu si un suflet nobil:
      http://shamelesspopery.com/

      Reply
  7. mihai

    Nu știu exact care-i diferența între Dan Alexe și Dan Alexa (nu-mi place să mă pierd în nimicuri), dar îți promit, dragă Eftimie – că e ULTIMA DATĂ când mai pun un link aici : https://mcscrib.blogspot.ro/2017/10/om-de-presa-drama-bio.html
    …De citit însă, te voi citi : la cât de puțină lume mai citește ceva, orice – n-aș vrea să…debalansez balanța.
    Plus că-mi place cum scrii (și nici nu faci RECLAMĂ, ca alții : căci nimic nu e mai grețos decât să faci reclamă pe bani… Știu, funcționează :)…
    Spor !

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *