Ce nu se înțelege cu politicienii români

Există o problemă de comunicare între „politicienii” români și electorat, undeva pe parcurs s-a distorsionat mesajul principal. Băieții și fetele astea nu au venit aici să facă o carieră în politică, au venit la furat. Singura lor durere este că nu sunt, momentan, lăsați să fure. Niciunul dintre ei nu este deranjat de înjurături, acuzații de matrapazlâc, colaborări cu securitatea, pus bagaboante pe care le-au ars nițel șefe pe la companii, că ei servesc doar mnioașcă extrem de scumpă și ambițioasă, pentru că astea nu au legătură cu ei.

Asta te-ar deranja dacă ai fi politician și ai vrea să trăiești din această imagine. Dar ăștia sunt mafioți, ca mafiot nu trăiești din imaginea exemplară de fiu al cetății, dimpotrivă. Ca mafiot trebuie să ai o imagine de super-mafiot ca să poți fura și mai abitir, să nu se mai zbată ăștia când îi ușurezi de bani.

De exemplu, toate informațiile despre vila lui Dragnea din Brazilia, ferma de porci a lui fi-su, sute de contracte cu TelDrum, vila și insula de pe Dunăre nu au făcut decât să-i crească cota de piață. Una e să crezi că este un țărănete oarecare de la Teleorman, alta e să descoperi că este un mafiot autentic, profesionist, care face treabă. Reputația lui este în creștere, cel puțin în mediul care contează, cel de mafioți veniți la furat.

Când vor muri toți și vor ajunge în raiul mafioților, ăștia or să se pișe pe unul ca Escobar. „Ce-ai făcut țigane, 25 de miliarde de dolari din droguri? Marș, mă, atâta am furat eu într-un mandat, fără să produc nimic. Vrei să zici că tu, până la urmă, livrai drogul la client? Băi, ești prost? Cum să faci asta? Nu, prostul satului, iei banii și nu le livrezi nimic, nu pricepi? Le dai griș în loc de cocaină, dă-i în căcat pe ăia, prostule, vrei să faci bani sau s-o freci?”

Toate supărările electoratului pe ăștia pornesc de la această înțelegere greșită a problemei, oamenii sunt tratați ca niște politicieni, ceea ce nu sunt. Sunt hoți, au venit la furat, de-aia nu pricep când le zici să nu fure. „Băi, păi cum, păi nu de-asta am venit aici? Cum să nu furăm?”. Asta-i singura lor suferință, că nu-s lăsați să fure. Restul e lipsit de consecințe, poți să-i înjuri până răgușești, să arunci cu zoaie pe ei, nu contează. Tot ce nu trebuie să faci e să-l tragi de mânecă atunci când fură, că se enervează. „Lasă-mă, bă, să fur, ce te bagi? Știi să furi? Nu? Atunci du-te dracului și lasă pe alții care știu treabă”.

Vrei să citești mai mult despre surprinzătoarea Românie? Cartea mea, Arhanghelul Raul, este acum în librării. Detalii aici.

2 thoughts on “Ce nu se înțelege cu politicienii români

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *