Închiderea spitalelor, bucuria nebunilor
În toată povestea asta cu închiderea spitalelor, o găselniţă heirupistă ca mai toate în ţara asta, n-am auzit vreun manager de spital să spună ceva cât de cât legat de meseria lui. Asta pentru că la noi managerii de spitale sunt doctori, la fel cum managerii de şcoli sunt profesori, de parcă la facultate au făcut şi cursuri intensive de managment cum sunt ălea de pedagogie.
Nimeni nu vorbeşte de sursa de finanţare, adică asigurările de sănătate. Hai să luăm un exemplu simplu, Codlea, judeţul Braşov, unde se desfiinţează spitalul.
Ce-aş fi vrut să aud din partea unui manager:
Mă, spitalul din Codlea deserveşte lunar 120 de pacienţi (cifră inventată, nu ştiu câţi sunt că nimeni nu spune). 90% din astea sunt boli simple. Calculez în bani, cam cât decontează CAS-ul pentru tratamentele acestor oameni, îmi fac un buget, şi-apoi încep să angajez personalul necesar. Să zicem că pentru a deservi 100 de pacienti am nevoie de cinci medici generalişti, cinci asistente, trei paznici, două putori de la partid, că doar partidul dă banii, şi un director. Plus o secretară cu ţâţe mari.
Pentru asta îmi trebuie două spaţii medicale pentru doctori, vestiar, loc de băut cafele, fumat şi mâncat senvişu, internet şi două camere mai mari şi aerisite pentru a ţine bolnavii cu boli uşoare. Trebuie să-i bag unuia trei zile antibiotice în cur? Îl ţin aici. Tre să-i pun un picior în ghips şi să-l ţin nemişcat două zile? Îl ţin aici.
Trebuie să-l operez la ficat? Îl trimit la Braşov. Chestii de inimă? La Tg. Mureş. Probleme cu capul? La Neuro la Braşov.
Cum ar arăta un spital în Codlea? O clădire cu maxim 8 camere, care ar trata problemele urgente. Cum arată acum?
foto: erwinalbu.blogspot.com
Da, spitalul deserveşte şi localităţile din jur. Zic că mai bine am pune doi medici prin satele din jur, în loc de unu, şi am face nişte dispensare mai de doamne ajută. Iar, nimic exagerat, totul calculat în funcţie de ce bani am încasa de la CAS pe serviciile oferite. Un dispensar de sat poate să aibă doar două camere şi-o bucătărie (să fierbem găina). Chestiile simple, rezolvate pe loc. Ălea complicate? Hai la un spital mai mare.
Asta-i una. Alta e din partea reformatorilor sistemului: Ei nu desfinţează spitalele ci le transformă în altceva, azile de bătrâni, de săraci. Adică iau aceleaşi clădiri supradimensionate, înlocuiesc personalul supradimensionat şi prost plătit cu altul la fel şi mâncă căcat. Mută cheltuiala fără număr şi fără cap de la CAS la alte ministere.
Cu puţină concentrare şi un plan deştept sigur se va găsi ceva de furat şi printr-o reorganizare judicioasă a sistemului medical. Poate Attila “Savarină” Cseke are şi el o revelaţie de bun simţ în viaţa lui.
No related posts.
Servus Ovidiu,
corect, de principiu. e vorba despre niste “dinozauri” care consumau de pomana. insa modul in care se face “reforma”, “modernizarea” sistemului si statului sub bicele FMI, asta spune cit de citovi sunt astia la cap. pai daca tot vor sa intre in istorie drept reformatorii neamului si tarisoarei nu era mai simplu oare sa faca intii frumusel acele dispensare unde e nevoie de ele si dupa aceea sa bage buldozerele, fara riscul “victimelor colaterale”?…
toate cele bune!
Cred că se puteau face oarecum concomitent. Cert e că trebuia, întâi şi întâi, o analiza managerială a problemei: ce resurse avem, care e piaţa, ce putem face. Restu’ e gargara politică.
clar… in orice caz sa nu fi ramas cu bolnavii prin santuri…
Sunt mulţi miniştri imbecili, dar Ceche Atilă este cel mai prost dintre ei. Un gras care vrea să pună acciză pe fast-food este ca un alcoholic ce vrea interzicerea băuturilor sau ca un evreu antisemit.
Nu cred că Ceche face și drege „refoarme”. Cum n-a făcut nici Păsărel la Educație, sau celălalt Păsărel la Muncă, ori toți ceilalți păsărei care au băgat reforme la piept pe plan înclinat. Abordarea e aceeași: hai să săpăm o groapă. De ce? Așa, ca să lăsăm ceva în urmă. Aha, bine. Un prost conduce niște oligofreni.
[...] afectate, iar atunci cînd sînt probleme se ascunde în spatele imagini lui Raed Arafat. Eftimie pune corect problema spitalelor din oraşele mici. Dar, ca în cazul tuturor „reformelor” Băsescu, prostia, [...]
dar unde sunt banii noștri? Ăia pe care nu-i vedem niciodată în ziua de salariu.
[...] s-a vorbit de rentabilitate, reorganizare, managment serios, cheltuială judicioasă a banilor astfel încât să rămână şi de pastile şi de investiţii. [...]