Gotham: cea mai bună ecranizare inspirată din benzi desenate

Că tot a apărut în cinema-uri Justice League și că primele review-uri spun că sunt cam aceleași probleme ca în Batman v Superman, mi-am adus aminte că există Gotham, un serial ce se găsește și pe Netflix la noi și care este, cred sincer, cea mai bună ecranizare a unor povești cu asemenea subiect.

Serialul e făcut de Bruno Heller, tipul care a făcut și excelentul Rome (HBO) și mi se pare că a înțeles exact ce se întâmplă în acest univers. Cred că pur și simplu a stat la o masă cu scenariștii, au întors problema pe toate părțile și și-au dat seama că un astfel de serial nu poate fi decât ridicol. Povestea lui Batman este, în sine, una tembelă și aproape lipsită de logică, dușmanii lui sunt caricaturi ce n-ar putea exista în realitate – doar Nolan a reușit, cât de cât, să facă un villain credibil și o singură dată, Joker – iar premisele sunt total cretine. Și, în loc să-și facă treaba „la mișto” că oricum e un serial pentru infantili, oamenii ăia au zis să îmbrățișeze ridicolul și să se bucure de el. Rezultatul este frumos, simpatic și plin de farmec.

Acțiunea începe în seara în care sunt omorâți părinții lui Bruce Wayne și, cel puțin în primele trei sezoane, duce până când Bruce își pune căciula cu găuri pe cap și devine un proto-Batman, undeva pe la 16-17 ani. Bruce e fain și lent construit, pornește de la un copil destul de inteligent și bine intenționat dar naiv și se transformă, treptat, într-un adolescent măcinat de frustrări, nu toate legate de moartea părinților săi. Vezi cum începe să-i pese de Gotham.

Bine, personajul principal este, de fapt, comisarul Gordon când era tânăr, cum intră în poliție însetat de dreptate și devine, sezon după sezon, tot mai gri și mai complex. Cum lumea în jurul lui începe să-i spună că s-a schimbat și s-a transformat, într-un fel, exact în ăia pe care-i vânează. Falcone, unul din capii mafiei din Gotham, este, și el, un personaj consistent. Arkham Asylum este prezentat în dozaje mici, încetul cu încetul, cum se transformă dintr-un simplu azil de nebuni simplu într-un azil de nebuni din benzile desenate Batman.

Dar cel mai strălucitor personaj este Pinguinul, ceva ce n-am văzut până acum tratat decât în cheie comică. Tipul este un pungaș oarecare din slujba unui adjunct al lui Falcone, Fish Mooney, un personaj inventat special pentru serial, interpretat de Jada Pinket Smith, care joacă atât de mișto că-mi vine să zic că e mai bună decât bărbac-so. Pinguinul pornește, deci, de-aici, era unu’ care ținea umbrela doamnei și ajunge un sociopat, primar al Gothamului, șef al mafiei, de toate. Omul e fascinant să-l vezi pe ecran, e atât de teatral și se potrivește atât de bine în contextul general încât îți vine să mori de plăcere. Al doilea bandit interesant este Edward Nigma – The Ridller, un tip ce începe ca un legist oarecare la Gotham PD și devine un criminal schizofrenic extrem de carismatic. Și da, apare și Jokerul, cu un alt origin story, și asta îl face, fără mișto, cel mai bun Joker pe care l-am văzut vreodată. Are un pic și din Jokerul din anii ’60, și din cel a lui Jack Nicholson și din cel al lui Heath Ledger. Are momente când e, pur și simplu, fascinat. Parexamplu, scena asta.

Iar cel mai fain în tot serialul, care are o galerie imensă de bandiți, este asumarea acestui ridicol al poveștii. Chiar nu fac nici cel mai mic efort să integreze filmul într-o realitate imediată, acțiunea se petrece undeva prin anii ’90 într-un univers nedefinit, nu se fac referiri la vreun eveniment real. Tehnologia este, parțial, anacronică pentru acești ani și este intenționat făcută așa. Imaginea este excelentă și regia e, de multe ori, superbă.

Mă uitam la el și ziceam: băi, e prost, dar e atât de frumos. E prost cu intenție, de fapt nu e prost, este intenționat comic. În filmele cu Batman când apare câte o prostie este din neglijență, din neînțelegerea personajelor, din felul în care e scârțâie povestea. Aici alegerile care par proaste sunt intenționate, e ceva controlat acolo, minunat. Dacă vă uitați la el și, cum spuneam, primele trei sezoane sunt pe Netflix.ro, țineți minte asta, este ridicol intenționat.

A, și poate veți auzi de oameni care cârâie că scenariștii și-au cam luat libertăți și nu se potrivesc origin-story-urile cu ce era prin comics-uri. Nu contează, ce se ignoră constant în discuțiile astea e că 95% din comics-uri sunt proaste și foarte proaste. Oamenii au lucrat cu ce au avut și au îmbunătățit pe ici pe colo, mai ales în părțile esențiale.

Salut, cea de-a doua carte a mea, Bacalaureat, a apărut deja prin librării. O găsești online la Emag, Nemira, Cărturești sau Libris.

4 thoughts on “Gotham: cea mai bună ecranizare inspirată din benzi desenate

  1. Arsenie

    Daca idiotenia asta (intentionata sau nu) ti se pare cea mai buna ecranizare de benzi desenate, evident n-ai vazut prea multe filme / seriale si nici n-ai citit prea multe comics. Partea din urma e destul de clara din moment ce te lansezi in afirmatii ignorante gen ,,95% din comics-uri sunt proaste și foarte proaste”.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *