Futue te et ipsum caballum
Când a murit Cristian Paţurcă am scris un text, foarte fain zic eu, despre cum ar fi trebuit el să fie jelit de poporul ăsta minunat. Textul este aici. O parte din oameni s-au supărat, s-au mâhnit chiar, dar poporul, ooo, poporul n-a dezamăgit.
Uite, amãrâtul de Paţurcã, de-a dat colţul deunãzi. Ãsta ceruse în mod expres (“Vã implor sã mã ardeţi” e expres, nu?) sã fie incinerat. Asociaţia-douãşunu-decembrie trebuia sã se ocupe de acest lucru, iar cremaţiunea golanului era anunţatã deja în presã.
L-au incinerat?
Nu, mã, s-au cãcat pe ultima dorinţã a omului, cã “Cristi a fost om credincios, nu putem sã credem cã ar fi refuzat o înmormântare creştineascã”.
No related posts.
Logica după care nici vegetarienii ăia înrăiţi n-au cum să refuze o fleică.
demnitatea este cuvantul care-l caracterizeaza pe paturca