Și eu am fost torturat de profesori când eram mic

Dacă mai țin eu bine minte, și toți din generația mea, pe vremea când eram la școala generală era un fel de top al profesorilor în funcție de cât de bine te ținteau cu creta în cap. Știai de profa cutare, care țintește copilul de la 25 de metri cu creta, de proful cutare care lovește ca ninja, când nu te aștepți mai puțin.

„Bă, faceți liniște acolo în spate, că vă fut muma în cur la toți” era una din frazele care prevesteau proiectilul în freză.

Aveam o învățătoare care rupea arătătoarele alea pentru ora de geografie pe mâinile noastre când nu eram cuminți. La un moment dat a venit tatăl unui coleg să negocieze cu învățătoarea: „tovarășa, eu lucrez la Lemexim, nu pot să vă fac unul, dar vă fac 100 de bețe, să fie”. Când a ieșit din clasă omul s-a uitat spre fiul lui cu subînțeles „îți va rupe curul doamna dacă nu înveți, am avut eu grijă de asta”.

Prin liceu am avut un profesor poreclit Sini, pentru că apelativul său preferat pentru noi era „dobitoc sinistru”. La cercul de matematică l-am avut chiar pe Popovici, care era un artizan al aruncatului cu creta: iute, letal, lipsit de remușcări. Plus că cred că și vorbea porcos cu noi, dar cui pula calului îi mai pasă, atâta timp cât despre acest mitic mădular a vorbit și titanul literaturii Marin Preda, de care învățam la școală?

Acum fi-miu este la pregătitoare și din ce aud de la profesori și maică-sa este de o răutate ieșită din comun, toată lumea știind exact cu cine seamănă (mai bun ca orice test de paternitate). Dacă ar apărea o înregistrare pe net cu educatoarea în care-l face „cap pătrat, nu e nimic în capul tău, prostule, lichea” etc., etc. nu mi-ar pica bine. Dar aș înțelege-o și pe femeia aia și aș ști că, în timp, îl va durea în cur de reproșurile ei așa cum m-a durut și pe mine la vremea mea. Peste 5 minute, când nu te mai doare capul de la cretă.

Dar parcă tot nu mi-ar place. Suntem altă generație noi ăștia, alt aluat.

Vrei să citești mai mult despre surprinzătoarea Românie? Cartea mea, Arhanghelul Raul, este acum în librării. Detalii aici.

0 thoughts on “Și eu am fost torturat de profesori când eram mic

  1. mixy

    Adevarul e intotdeauna undeva la mijlloc: da, ok, sunt alt aluat, nu vreau sa i se arunce copilului meu creta in cap – si, sa fim, seriosi, nici profesorii de alta data nu aruncau oricui creta in cap, la mine doar se uitau urat cand imi zbura bentita din par spre catedra spre exemplu.
    N-as vrea insa nici sa ajunga profesorii sa se lipeasca de zidurile scolii de teama sa nu li se reproseze ceva, si slava Domnului, parintii intotdeauna au ce reprosa. Nu sunt cadru didactic, ne-a ferit Dumnezeu sa avem in familie asa ceva, dar respect o meserie pe care n-as putea s-o practic (mi-e greu sa fiu parinte la un singur copil, daramite profesor/educator la peste 20… deci, respect. )
    La momentul asta vad in scoala/liceu profesori foarte prudenti, parinti pusi pe harță ca hienele, media concentrata pe cateva cazuri sonate si copiii… vai mama lor! Cine mai are grija lor daca toti avem alta treaba?!

    Reply
  2. Ender

    io am avut un prof care facea irigarea creierilor, respectiv frecarea perciunilor cu podul palmelor pana iti iesea creieru pe nas. el credea ca e haios, pana i-a plesnit lu unu o vena.

    Reply
  3. Ionut Bajescu

    Urat de voi astia mai batrani, mosilor! Eu o pacaleam pe profa, tineam mana si cand dadea cu batu o bagam la spate, a doua zi tata venea sa lupte pentru fi-su, manca-i-as pe amandoi!

    Reply
  4. Andreea

    În clasele I-IV se aplica metoda cu statul în genunchi pe coji de nucă sau boabe de porumb, cu mâinile în aer. Deh, ca la țară. Am pățit-o și eu o singură dată. Plus faimoasa riglă de lemn peste palme.

    În clasa a VIII-a aveam o profă de engleză, o chema Scriba și noi o botezasem Scârba. Nu te certa, nu urla, nu te altoia, dar dacă îi deranjai ora te nimerea cu o bucată de cretă fix în mijlocul frunții, chiar dacă stăteai în ultima bancă.

    Tot în perioada aia aveam un prof de mate care îi lovea doar pe băieți, uneori fără nici un motiv întemeiat. Își răsucea verigheta care era mai degrabă un ghiul și lăsa în fiecare zi urme pe fața cuiva.

    Așa că, dacă aș avea un copil, nici eu nu aș vrea să treacă prin ceva asemănător. Însă… tot în liceu profa de engleză (avea 45 de kilograme cu bocanci și o femeie excepțională) a fost bătută pe hol de un puștan de 15 ani ce părea că s-a născut în sala de forță.

    În concluzie: nu sunt de acord cu violența, dar este bine ca în cazuri de genul să se investigheze amănunțit atunci când este vorba de clasele mai mari (liceu).

    Reply
  5. mitzaabiciclista

    Poate fiindcă am fost fată sau poate pentru că am avut noroc de profesori care nu loveau fetele, n-am trecut prin astfel de incidente. Dar printr-a IX-a dirigul ne-a pedepsit pe toți fiindcă am chiulit în grup de la ultimele trei ore. Ne-a tuns pe toți. Pe fete scurt și pe baieți la zero. Pe urmă a făcut ședință cu părinții și elevii. Noi toți tăceam chitic, nu aveam curajul să vorbim. Ne știam vinovați. Nici părinții nu ne priveau cu bunăvoință. Un coleg, Marius, singurul de altfel, a spus că taică-său o să facă gălăgie. Nu l-a crezut nimeni. Cine naiba avea curaj pe atunci să se pună cu un profesor? Dar după ce dirigul a făcut spume la gură, plângându-se la babaci de odraslele otrepe, s-a ridicat tata lui Marius. Nenea, camionagiu de meserie, zdrahon la vreo sută și ceva de kile, când a început să vorbească am crezut că bubuie pereții. Mai avea un pic si-l băga pe dirigu sub catedră. Omul pur și simplu s-a enervat fiindcă fi-su așa tuns la zero, arăta a pușcăriaș. Și am ținut atunci minte o vorbă faină de tot. Nu există elev imbecil sau neascultător, doar profesor incapabil sau prost pedagog. Pentru omul acela tunsoarea obligatorie, atât la fete cât și la băieți, a părut o mutilare fizică. Dar a fost singurul care a avut curaj să spună ceva. Azi ne supărăm pe niște vorbe. Nu zic, este dreaptă supărarea, dar chiar că ne-am înmuiat de-a binelea.

    Reply
    1. Nautilus

      Cine naiba avea curaj pe atunci să se pună cu un profesor?

      Asta e cea mai relevantă frază. Comuniştii înşişi nu se puneau cu profii. Dacă ar fi venit un extratrerestru, ar fi văzut de departe cum se deosebeau părinţii cu poziţie superioară în lumea comunistă de cei plasaţi mai jos: la primii, profii le cereau. Bani, unelte şi materiale pentru reparaţii, cafea, dulciuri şi ţigări pentru protocol. Nu drept şpagă, dă obiectul ca să îţi trec loaza. Le cereau pur şi simplu, fără contraprestaţie. Şi tovarăşu’, zbir la uzină, la unitate sau la birou, în faţa profului era numai lapte şi miere, îi aducea cu sacoşa, cu Papucul, cu camionul.

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *