Am fost într-un bar clandestin

Pentru că în zilele noastre așa se poate numi acel bar în care mai poți să fumezi. E unul prin București, cine știe unde e, știe. Locul e superb, are un decor burlesc, are acele fețe de masă din catifea fake care se găseau pe vremuri și scrumiere. Parcă ești la un vecin acasă, unul de-ăla oldschool și bei o bere, fumezi o țigară cu el.

Cu muzica la cote rezonabile și atmosfera familiară în preajmă aș fi putut să mă îndrăgostesc de acel loc. Dar am avut mereu un sentiment de înfrângere. E ca un bar care mai stă deschis după ce am pierdut războiul, mai bem câteva zile (și fumăm) până vin ăștia peste noi și ne ucid pe toți. Știam undeva că chestia asta n-o să țină, va exista un turnător, va exista o canalie care să ne vândă ca pe Anne Frank autorităților naziste.

La plecare mă întâlnesc cu un om de pe internet „Ah, bună, și tu pe-aici”-„Și eu”-„Ha, ce coincidență. În curând o să fim toți aici, ce bine”-„Nu mai ține mult”-„De ce crezi asta”-„Am eu un sentiment de impending doom”-„Chiar, știi că e și Liviu Mihaiu aici?”-„Da, ok, tre să plec, înțelegi ce zic?”

Salut, cea de-a doua carte a mea, Bacalaureat, a apărut deja prin librării. O găsești online la Emag, Nemira, Cărturești sau Libris.

2 thoughts on “Am fost într-un bar clandestin

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *