Despre trup și suflet (2017)

M-am dus la acest film hotărât să rup ușa după jumătate de oră mai ales că era venit sub cele mai proaste auspicii posibile. A câștigat Ursul de Aur de la Berlin și avea și 100% pe Rotten Tomatoes, era făcut de un cineast est-european, practic, rețeta câștigătoare pentru un eșec cu figuri în cap.

Și, inițial, n-a dezamăgit din punctul ăsta de vedere, a avut aproape toate ingredientele: faianță, oameni mâncând, gore și cadre. Pe-aici, pe la amatori, cineaștii sunt obsedați de cadre-școală. Cadrul cu personajul oglindit, cadrul cu personajul într-o jumătate a imaginii, cadrul cu personajul uitându-se de sus la personajul 2, urmând ca apoi să arate cadrele în care se uită unul la altul de la același nivel, apoi când personajul 2 e deasupra. Cadrul cu vulnerabilitatea, cadrul cu întunecarea că e supărat, cadrul cu soare că e fericit. Cadrul care face trecerea dintr-un act într-altul, cu natură, cadrul cu ceva visceral, în fine, cadre. Oamenii sunt atât de ahtiați după cadre încât uită să mai facă filme.

Și, când eram pregătit să mă car, se întâmplă ceva interesant. Scurt, după care mai bagă niște cadre, să nu uităm de ce nu suntem mari, după care iar continuă povestea interesantă. Pe măsură ce filmul merge „cadrele” încep să dispară și se construiește o poveste reală. Care poveste, până la urmă, e mișto.

Dealtfel, aproape totul în afară de regie e mișto. Actorii sunt buni, vorbesc clar (filmul e în maghiară dar bunghesc suficient cât să-mi dau seama că rosteau cuvintele complet, nu cu prune în gură ca ai noștri), povestea de dragoste e interesantă și construită cu atenție, are chiar și surprinzător de mult umor fin, filmarea e curată, muzica e bună.

Două păcate majore feresc filmul de un succes dealtfel meritat. Primul e că unul din personaje, tipa, are o formă de autism. Tipa apare în, să zicem, 50 de scene, jumătate din ele este despre cum are autism. Nici dacă îi scria pe frunte că are autism nu era atât de evident că are autism.

A doua problemă e, cum spuneam, regia. Dintr-o ambiție pe care nu o pot considera decât autistă, regizoarea (care e și autoarea scenariului) a băgat toate cadrele pe care le știa de la școala de film de parcă era obligată să o facă. De parcă a făcut filmul pentru critici și ăia bifează toate elementele de film pe un caiețel, cât să-i dea 10 din 10 la execuție. Nu e un caz singular, e o boală întâlnită frecvent la cineaștii est-europeni, trebuie ei să bifeze anumite scene indiferent dacă trebuie sau nu băgate în filme. Ca și cum ai vedea un copil că învață un dribling, după ce-l învață, primul lucru care-l face când intră pe teren va fi să încerce acel dribling indiferent dacă este util sau nu în context. Fotbaliștii mari au acea „tehnică în regim de viteză”, adică folosesc driblingurile ăstea cu un scop, să treacă de un jucător, să-și pună echipa în avantaj. Fotbaliștii slabi fac driblingul doar de dragul de a-l face. Așa și cu Ildikó Enyedi, regizoarea acestui film. Le-a făcut doar de dragul de a le face. În mâinile unui regizor competent, să zicem Jon Favreau, ăsta ar fi fost un film excelent. În mâinile doamnei, e un film ce ia Ursul de Aur.

Filmul va intra în cinema-uri zilele astea. Recomandarea mea e să vă duceți să-l vedeți, că-i faină povestea, dar cu avertismentul că e vă veți lupta cu regizorul ca să vă placă.

P.S. Mi-a plăcut că oamenii care distribuie filmul au fost scurți înainte de vizionare: oameni buni, v-am adus filmul ăsta, sper să vă placă și să spuneți și altora să vină. Asta-i tot, vizionare plăcută!

Salut, cea de-a doua carte a mea, Bacalaureat, a apărut deja prin librării. O găsești online la Emag, Nemira, Cărturești sau Libris.

4 thoughts on “Despre trup și suflet (2017)

  1. Perkele

    pai asa ne invata inca din clasa I: sa facem compuneri cu “expresii frumoase”, asa si la regizori ii invata sa faca filme cu cadre frumoase, altcumva nu se poate

    Reply
  2. Ender

    poate ca asa e la festivalurile astora: proba la impuse pt premiu cel mare unde dau cu sapa critici si alti megaexperti speciali si alea cu program liber sunt fara premii dar fac bani si sunt apreciate de muritori.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *