Cum m-au salvat pe mine asociațiile de jurnaliști

Pe la finalul mileniului trecut am scris o anchetă despre niște manevre pe care Constantin Dudu Ionescu și încă unu, cred că ministrul agriculturii, le făceau cu niște vile ale Societății Naționale de Îmbunătățiri Funciare. Directorul SNIF Brașov, și el implicat în manevră, care m-a scuipat în freză când voiam să-i iau declarații și lămuriri, m-a dat în judecată pentru calomnie.

Acum, dragii moșului, pe vremea aia pentru așa ceva făceai bulău, pușcărie și alte chestii. Onoarea cârnaților era la mare preț. Citeam prin Academia Cațavencu cum se lupta Mircea Toma cu drepturile jurnaliștilor, dar eu eram un oarecare de la Brașov, am rămas cu cititul.

Așa că stăteam în sacoul meu alb de procese în sala judecătoriei, cu freza făcută frumos și meditam la organizațiile, asociațiile și sindicatele de jurnaliști. La câțiva metri de mine era un judecător care mă putea trimite la bulău și la câteva milioane de kilometri orice ONG-eu de-ăsta, de protecție, care teoretic mă apăra pe mine de mâna unsuroasă a legii. Țin minte că le-am trimis niște scrisori și trimise au fost. Nea directorul de la SNIF voia, ca orice om cumsecade, să dau în gât sursa infomațiilor mele și pentru asta a fost chiar dispus să mă treacă un pic printre gratii.

Ce am făcut atunci se regăsește într-un raport mișto, internațional, în care nu apare nici o urmă de asociație de jurnaliști românească.

M-a scos din căcat Cornelius Popa, un jurnalist brașovean ce era și avocat și avea un alt mare avantaj, era șeful meu de la ziar, care a invocat legislații europene, drepturile omului și, în general, un metru cub de legislație. Era bun la papagal, cred că e și acum. Restul, mucles și papiț. Dacă n-aș fi avut onoarea și norocul să lucrez cu alde Cornelius, aș fi avut acum ocazia să citesc știrile astea despre cum se dă 50% în plus la pensie pentru ziariștii care fac parte din organizații recunoscute din Canada, unde aș fi fugit cu dragă inimă.

Așa că, mă raliez și eu ideii d-lui Petreanu, cu care nu sunt întotdeauna de acord, cum e și firesc: Mulțumesc, nu. Cu adăugirea că vreau să dispară toate pensiile speciale și, eventual, să explodeze o bombă cu fragmentare în Camera Deputaților.

Salut, cea de-a doua carte a mea, Bacalaureat, a apărut deja prin librării. O găsești online la Emag, Nemira, Cărturești sau Libris.

One thought on “Cum m-au salvat pe mine asociațiile de jurnaliști

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *