Certându-ne cu Liviu Marian Pop continuăm să negăm existența unei probleme majore

E un festival zilele astea de dat capace după ceafa groasă a ministrului Educației, Liviu Marian Pop, ignorând complet cine este el cu adevărat și ce reprezintă. LMP nu a venit din neant și nu este un golem făcut dintr-o biluță de muci a lui Liviu Dragnea, există de foarte mult timp și am preferat să ne prefacem că nu-l vedem pe el și ceea ce reprezintă el.

Tipul a fost secretar general al Federației Sindicatelor Libere din Învățământ, președinte al Sindicatului Liber din Învățământ Maramureș iar între 1996 și 2002 a predat în școli, matematică. Liviu Marian Pop este un profesor, un dascăl cum spun reporterii când trebuie să stoarcă o lacrimă la un reportaj despre protestele personalului din învățământ. Acest om a terminat o facultate.

Este exemplar pentru ceea ce reprezintă, cu adevărat, sistemul de „educație” din România. Ăștia sunt profesorii. Nu acei domni „Trandafir”, câte un profesor excepțional care-și face treaba bine și nu este șpăgar. Există un motiv pentru care povestim de acei profesori buni, dedicați, cu dăruire pentru meserie. Pentru că sunt excepțiile de la regulă. Dacă ar fi pe toate drumurile n-am mai scrie despre ei. E o regulă de bază în jurnalism, un om mușcat de câine nu e o știre, un câine mușcat de un om este. Trei sferturi din țara asta nu știe de această regulă pentru că au terminat un sistem de educație care nu-i învață cum funcționează societatea ci cum poate fi caracterizată relația dintre două personaje în romanul interbelic românesc și cum se face o derivată.

Toate certurile cu Liviu Marian Pop arată doar că nu vrem să înțelegem problema. Ok, tipul nu vrea manuale alternative. Ce nasol, ce pesedism, ce nenorocit. El are argumentele lui. Ceilalți, adversarii, n-au niciun argument decât că LMP e analfabet și pesedist. Șeful Asociației Editorilor din România a recunoscut candid că o treime din piața de carte din România o reprezintă manualele. Ok, mersi, am înțeles, omul e atât de simpluț (sau obraznic) încât ne-a scutit pe noi să mai facem un procedeu de tipul „follow the money”. Sistemul ăsta cu auxiliare e mișto până când începi să-i întrebi pe trepanați de rezultate. Care-s rezultatele acestui sistem? 42% analfabetism funcțional, locul 1 în UE. Și astea-s date vechi, oamenii care funcționează în realitate ne spun că situația e mult mai gravă.

Ar fi necinstit să dăm vina pe auxiliare pentru situația asta. E clar că e vorba de materialul uman. Bun, cu ce material uman lucrăm? Păi uite cine-s profesori, oameni care au făcut „decât două din trei” subiecte. 20% din profesori n-au luat nici măcar nota 5 la titularizare. Să exprimăm altfel, 1 din 5 profesori e bâtă la materia pe care o predă. BÂTĂ. Când îți duci copilul la școală închipuie-ți că din cei 10 profesori pe care îi are 2 sunt trântă. Și unul din doi n-a luat notă de trecere (care e 7, apropo).

În delirul nostru național avem impresia că oamenii ăștia s-au apucat de profesorat pentru că au o vocație. Nu spunem asta despre nicio altă profesie. Nu spunem de taximetriști că o fac pentru că vor să se dedice șofatului. Nu spunem despre notari că s-au apucat de meserie pentru că le place să ștampileze și să cerfifice documente. Dar profesorii sunt cumva o specie deosebită de oameni al căror cur nu atinge colacul de la veceu când se așează.

O să mă repet, am mai scris asta, scopul principal al școlii în România e să avem o clădire cu adulți unde să trimitem copiii până fac 18 ani (poate chiar mai mult) pentru ca apoi să-i strângem de gât că nu-s pregătiți pentru viață și nu știu nimic. Orice încercare de a schimba asta, de a transforma sistemul în ceva util se va lovi de un protest imens, mult mai mare decât al amețiților care se duc zilele astea și-i lasă cărți în fața Guvernului lui Liviu Pop.

Unde erau acești oameni când ministrul Funeriu băgase camere video în școli la examene, să mai oprească din copiat? Omul a fost demonizat! Trei sferturi din populație a sărit la gâtul lui că n-a luat Bac-ul în România, deși a obținut titlul de doctor în chimie la Universitatea Louis Pasteur din Strasbourg, sub coordonarea unui laureat Nobel în domeniu. Dar badea-gâzii-ciuvicii aveau o hârtie că nu și-a echivalat nuștiuce studii. Iar restul populației l-a considerat un bulangiu pentru că la un moment dat a încercat să explice cum Băsescu n-a pocnit un copil la un miting electoral.

E ok, am renunțat la camere, am renunțat la examene, am renunțat la consecințe pentru un act de învățământ făcut la mișto și acum l-am găsit pe ăsta micu să-l luăm la șuturi. El e doar finalul unei călătorii începute de mult. Nu se mai lasă corigenți în România, că asta presupune să vii la școală și în vacanța aia de trei luni în care niciun profesor n-ar recunoaște nici să-i tai capul că o cam freacă. Sunt licee în România unde nimeni n-a luat Bac’-ul de ani buni și, totuși, ele continuă să funcționeze că trebuie să dăm niște salarii la niște oameni care, altfel, ar fi asistați social.

Tot certându-ne cu el lăsăm impresia că ăsta strică învățământul când el, de fapt, este stricat de mult.

Salut, cea de-a doua carte a mea, Bacalaureat, a apărut deja prin librării. O găsești online la Emag, Nemira, Cărturești sau Libris.

4 thoughts on “Certându-ne cu Liviu Marian Pop continuăm să negăm existența unei probleme majore

  1. Alex

    O completare: la examenele de titularizare /definitivat pentru educatoare unul dintre subiecte este din categoria relatia dintre 2 personaje dintr-un roman interbelic.

    Reply
  2. DanC

    E și mai adâncă treaba: s-au perpetuat tâmpiți la conducere. Acu’ 70j de ani au venit comuniștii care i-au scos pe intelectualii adevărați ca să se așeze ei secretari de partid. După ’89 „modelul” s-a continuat și perfecționat. E o tradiție acum să fii idiot și cocoțat într-un post de stat călduț. Plus, situația asta de fapt convine mai mult: media râde, în parlament e show, bizonii au cancan, lumea e happy. Și oricum imbecililor de la conducere li se rupe de educație/învățământ pt că nu știu ce-i aia.

    Reply
  3. Adi

    OK, despre Funeriu. Sunt 2 cercetatori romani care au castigat Marie Curie Excellence Grant. Unul e Funeriu, celalalt sunt eu. Problema nu era bac-u; lui Daniel, ci cum calcula el in laboratorul “lui” din Munchen viteza dosului de palma al Basescului cand plesnea nasul obraznic al copilului sa justifice teoria pixelului albastru.
    Cum zicea un clasic, tara de genii, plina de secaturi.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *