Ce-aveți mă, nu vă mai place cultura?

Când l-am luat în bâză pe Dan C. Mihailescu, nu doar că e mediocru, ci și că a debutat emisiunea lui online cu o odă slinoasă la adresa Solenoidului lui Cărătescu, dovedind amplitudinea lui de limax cultural jenant, am primit reproșuri de la oameni care au pretenții la mine.

Vreau doar să revin să le atrag atenția că emisiunea lui Dan C. există de ceva vreme pe internet și produce 400 de vizualizări, ceea ce confirmă teoria mea că varianta de ProTv era proastă, că omul e modest, și steorizii de la online nu ajută la nimic. Practic, dacă arunci o carte pe stradă ai mai multă audiență decât să o trimiți la emisiunea lui.

dan-ca-vizualizari

Pentru că omul e modest și ca și critic literar. Serios, e sub un blogăr. Poate și cu cultura lui, specifică dar neuniversală, locală, provincială, neagresivă. Practic ar putea lua o campanie pentru o firmă românească care vrea să se promoveze la 400 de vizualizări pe clip.

Vreți să vedeți cum funcționează critica de carte calumea? Vă dau datele despre cronica mea de carte de mâine. Vor fi mai multe afișări, mai multe vânzări. Și încă ceva. Voi cei din edituri? Sunteți tâmpiți la cap sau doar sinucigași de trimiteți cărți la omul ăsta? La cum știu eu mediul, e prima variantă corectă.

Și știu și cifrele de la alți critici literari, sunt la fel de modeste. Tot la 300-400 de vizualizări. 0 impact, 0 cărți vândute. Pentru că sunt proști și nu știu să se exprime. Pentru că sunt impostori. Pentru că sunt susținuți de o generație de impostori, aceeași generație care a plâns ca un crocodil la eliminarea emisiunii lui Dan C. la care nu s-au uitat niciodată. Târfe, hipsteri, labagii.

Vrei să citești mai mult despre surprinzătoarea Românie? Cartea mea, Arhanghelul Raul, este acum în librării. Detalii aici.

16 thoughts on “Ce-aveți mă, nu vă mai place cultura?

  1. Mimuncu

    Avea cineva o vorba cum ca, daca ar putea ‘criticii’ de arta sa ‘explice’ ce-a vrut autorul sa transmita prin arta sa atunci ar avea atata calitate ca ar face ei insisi arta nu doar ar vorbi despre ea.

    Cam asa si cu intelectualii si/sau oamenii de cultura ca si ei tot un fel de critici sunt.

    Reply
  2. Mahorcu

    Am avut genul asta de soc cand m-a pus dracu sa citesc postfata de la “Viata pe un peron” a lui Paler. Imi placuse mult cartea si eram curios “ia sa vad ce spun si altii mai cunoscatori si mai cititi decat mine”.
    .. si s-a spart digul 🙁 . Erau vreo 3-4 recenzii, pur si simplu avalansa de text, meanigless, parca citeam “comentarii literare” exact cum zici in articolul ala din februarie despre criticii literari.
    Nu mai fac… 🙂

    Reply
  3. adrian

    eftimie, analfabet ai fost, analfabet ai ramas. norocul tau si al altor limacsi ca tine e ca s-a inventat internetul. altfel, mureati cariati de frustrari prin hrubele in care va duceti existenta “ca si” labari cu ifose. hai sictir!

    Reply
    1. eftimie Post author

      Dar mișto cum mă face analfabet un amărât care nu poate scrie românește. Pentru că-i prost.

      Reply
  4. vero

    Morala ieftina despre audienta si despre cati fani sprijina de fapt ceva ce se presupune ca le place, din partea unuia care a contribuit la realizarea unei emisiuni umoristice, la care din tot fandomul s-au uitat doar cei care au apasat din greseala pe canal cu o secunda inainte de a atipi pe canapea. Vorba ta, “ce-au avut, ba, nu le-au mai placut TNR de nu s-au uitat?”

    Also, “ca critic” nu e chiar cacofonie, deci n-are rost sa plesnesti “ca si”-ul acolo de siguranta. Hai, mai cu curaj, mai citeste.

    Reply
    1. eftimie Post author

      Băi, eu înțeleg că sunteți impostori, nu mă deranjează. Și că sunteți proști. Dar de ce vă ascundeți și le dați și anonime? Cât de slugă să fii? Cât de slugă umilă care toarnă colegul mai departe anonim să fii?

      Altfel, treaba ta unde lingi ghete, dar pentru semi-cultura ta generală, emisiunea aia a avut audiență enormă pentru bugetul alocat.

      Reply
    2. Mimuncu

      Buna asta, maestre! Si zici ca s-ar scrie “sa o scrie corect” indiferent de situatie?
      Decat: “Dar mișto cum mă face analfabet un amărât care nu poate scrie românește. Pentru că-i prost.”
      Si ar mai fi ceva, incearca sa scrii un sms cu diacritice si daca te apuca spumele poate renunti la elitismul asta de snspa-ist.
      Doar nu-ti inchipui ca te citeste lumea stand cuminte in fata calculatorului si venerandu-te. Ne mai amuzam si noi pe unde apucam, taxi, metrou, buda, in fata pravaliei la o tigara…

      Reply
    3. Perkele

      Dacă nu ai un telefon doar cu tastatură numerică și ai ceva cu un sistem modern de operare (Android, iOS, Windows Phone, poate și ce merge pe Blackberry ăla nou), trebuie să fii complet cretin și atehnic să nu îți instalezi o tastatură și un auto-correct în română, apoi scrisul în română devine destul de simplu.

      Reply
    4. Mimuncu

      auto-correct e deja in romana sau e in curs de omologare, ‘telectualule?
      Si zici ca fara el nu prea te descurci cu limba romana dar cu diacriticile esti pretenar?

      Reply
  5. Iosif Stalin

    Un diagnostic foarte corect – cultura la noi este ca un contract cu statul – metoda unor inepti pe orice plan sa traiasca pe spinarea noastra.

    Reply
  6. catalinx

    Bă, eu citesc mai rar așa literatură că dacă îmi pierd timpul, mai bine citesc un articol de blog în 3 minute, vag amuzant, unde mai trolez două vorbe, decât să încep vreo mizerie cu acțiune previzibilă, sau lipsă, la care adorm până în pagina 30.

    Deci poate sunt eu de vină, dar nu prea înțeleg rolul criticului literar, deși criticul ăsta ar trebui să mă ajute pe mine, ci nu pe ăia care citesc maldăr de cărți. Că aia oricum le citesc, nu le pasă de critici prea mult.

    Eu de la un critic nu mă aștept să îmi facă analiză literară, că nu îmi trebuie și pariez că nici unuia care citește de 10 ori mai mult decât mine nu îi trebuie, că dacă citești atât ai propriile păreri și nu dai doi bani pe analiza altora.

    Eu vreau să facă un review succint în stil advertorial de blog, care să mă facă să înțeleg la ce ar fi util să citesc cartea aia: acțiune bună, umor, dialoguri delirice, psihedelice, etc.

    Exprimarea și tonul criticului, dacă vorbim de emisiune, ar trebui să fie accesibilă și respectiv vioi, astfel ca după zece minute să rămân cu ideea ca trebuie să caut cartea aia să văd despre ce e, nu sa-mi bag pula în mă-sa lui cât și a autorului și să mă ia somnul.

    Am văzut câteva paragrafe aci, despre niște cărți, care aproape m-au făcut să le cumpăr, dar m-am poticnit în lipsa posibilității de a comanda ebook, și atât. Atât pe tot internetul cunoscut de mine în limba română.

    Pare că critica literară românească nu a evoluat de pe vremea lu’ Călinescu, când zici ca era o modă să te scremi să faci o recenzie literară a unui autor sau opera care să fie mai savanta și mai interesantă decât opera lui, cu suprainterpretare și tot ce trebuie.
    Sper să moară toți de foame. Ieri.

    Cu alte cuvinte aia sunt niște inutili, inapți în a scrie ei înșiși ceva suficient de interesant despre care să se discute, inapți în a discuta, măcar, interesant despre ce au scris alții.

    Reply
  7. hash

    @catalinx:

    Citeste “MJC” a lui Ion Iovan (io n-am ajuns deca la pagina 90, asa de ‘bine’ e scrisa ca o citesc doar pe buda), ca sa vezi cam pe unde era genunchiul broastei al literaturii romanesti pe la inceput de secol XX. Ma rog, focusul e pe Caragiale, dar pomeneste si de ailalti.

    Cam toti autorii de i-am facut pe la scoala/liceu sunt dati jos de pe piedestal si pusi intr-o lumina mai realista.

    Cartea nu-i stralucita, da’ iti arata niste chestii, de care manualele si criticii fug ca dracul de tamaie.

    Reply
  8. catalinx

    Păi nu e destul că am fost îndopat cu autorii ăia români și m-am prins eu singur că ăștia sunt cu ăștia defilam și mai tre’ să ne și lăudăm cu ei?
    Să mai citesc încă o recenzie, fie și corectă, e cam tortură, deși trebuie să recunosc că sună un pic interesant.
    Dar dacă zici că e greu să parcurgi 90 de pagini, nu știu ce să zic. M-aș abține. Am pățit-o și eu relativ recent, dar cartea se numește The Quantum Universe, de un nene pe care îl cheam Brian Cox și stilul în care e scrisă nu e neapărat problema, deși stilul ajută, dacă o compari cu cărțile lui Hawking, pe care și un copil le poate citi și poate rămâne cu ceva.

    Reply
  9. Alexandru Ciocan

    am urmărit ceva secvențe din emisiunile lui și sincer a reușit să mă plictisească. cred că asta e problema la el, e plictisitor, nu că nu ar știi critică literară. degeaba critici dacă nu o faci într-un mod care să trezească interesul. în plus, parcă te și adoarme când începe să vorbească iar critica ar presupune un personaj total opus, exploziv.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *