O capodoperă de jurnalism

Puține sunt textele jurnalistice care mai impresionează în ziua de azi și puțini mai sunt cei care folosesc condeiul pentru a scrie altceva decât ce bagă toată lumea în ziare. Un astfel de erou este Romeo Crîșmaru, reporter la Jurnal de Mehedinți, autorul capodoperei intitulată „Primarul a pornit cazanul care va asigura agentul termic”. Spicuiesc din text:

Se poate spune cu siguranță că după-amiaza zilei de 15 noiembrie 2016 a fost una de neuitat, atât prin încărcătura emoțională de a trăi momentul unui început, cât și prin suspansul generat de pregătirile intense. La câteva minute după ora 15.00, în sala imensă a celor două cazane pe păcură a sosit și primarul municipiului Drobeta Turnu Severin, Marius Screciu, însoțit de viceprimarul Daniel Cârjan, dar și de foarte mulți jurnaliști. Se dăduse semnalul că va fi pornit cazanul de păcură, iar edilul-șef a dorit să supravegheze personal ultimele pregătiri. (…)

Forfota muncitorilor, agitația specialiștilor și animația din jurul echipamentului, dar și din camera de comandă a celor două cazane pe păcură, erau la intensitate maximă. Pe fețele celor care lucrau de zor aici se putea vedea un amestec de oboseală, nerăbdare și încrâncenare, ce nu pot fi descrise în cuvinte. Erau ultimele momente dinaintea unei victorii, momente pregătite timp de multe ore în care s-a lucrat aproape non-stop. Printre cei mai agitați, în sensul bun al cuvântului, de departe se putea observa directorul ROMAG TERMO – Cristi Socolescu. Obosit, aproape extenuat, ținând strâns stația de emisie recepție, Socolescu era într-o continuă mișcare, când în sala mașinilor, când în camera de comandă, scările aproape nesfârșite care legau cele două locații fiind parcă nevăzute pentru el. În timpul orelor de așteptare, m-am apropiat de el și l-am întrebat dacă nu vrea să spună câteva cuvinte despre tot efortul din ultimele zile, dar mai ales despre presiunea extraordinară sub care el și echipa sa lucrau de câteva zile bune. „Este aici de două zile și două nopți, nici nu știu dacă a dormit!”, mi-a mărturisit un operator din camera de comandă, în timp ce supraveghea atent marea de beculețe roșii de pe panoul de comandă. „Cred că sunteți totuși un erou al acestor zile, domnule director! Vreți să povestiți despre istoria acestor ore fierbinți?”, l-am întrebat pe Cristi, pe a cărui față semnele oboselii desenau urme adânci, în semiîntunericul de lângă cazanul ce urma să fie aprins. „Nu, nu este cazul! Prefer să rămân unul necunoscut! Totul e să pornim, să fie bine, nu eu sunt important aici și nici nopțile nedormite de mine!”, mi-a răspuns, având puterea de a mai zâmbi, Socolescu. (…)

„Voi sta aici până când dăm drumul la cazane, suntem pregătiți să intrăm în normalitate și să furnizăm căldură!”, spunea primarul cu puțin timp înainte de pornirea echipamentelor. Însă declarațiile făcute de Marius Screciu, jos, lângă gurile de aprindere ale cazanului, în semiîntunericul de acolo, în care doar lumina flăcărilor i se reflecta pe față, cu casca în cap, sunt greu de reprodus ca impact emoțional. „Cazanul a luat foc, a început numărărtoarea inversă, acum descărcăm și păcura pe care o avem pe rampă, mai e o chestiune de câteva zile până când orașul va avea agent termic, o să începem cu școlile și spitalele, apoi cu punctele termice. Reintrăm în normalitate, nu a contat pentru mine neapărat moștenirea cumplită pe care am găsit-o aici, ci mai mult faptul că în ultima perioadă ni s-au pus multe piedici pe parcursul acestor luni, neînțelegând ce i-au determinat pe acești oameni să ne pună atâtea piedici. Practic, datorită unor răuvoitori, am fost împinși cu două săptămâni înainte. Dar nu mai contează, cazanul a pornit, iar până vineri, cel târziu sâmbătă, va fi căldură peste tot. Practic noi, azi, aici, am pornit echipamentele, dar mai durează câteva zile până apa se încălzește și până umple rețeaua complet, pentru a forma circuitul care aduce căldura în casele oamenilor. Le mulțumesc tuturor acestor oameni minunați, lângă care stau aici, de patru ore, și care m-au ajutat să rezolv această problemă delicată, care au pornit în sfârșit echipamentele”, a declarat Marius Screciu, chiar lângă gurile de aprindere, prin care începea să se vadă cum flăcările începuseră să înghită cu lăcomie jetul de păcură pompat în interior. (…)

Dar, serios, citiți tot textul, este o capodoperă greu de egalat. Pe bune, merită nu doar un premiu de presă ci și unul de literatură.

Vrei să citești mai mult despre surprinzătoarea Românie? Cartea mea, Arhanghelul Raul, este acum în librării. Detalii aici.

12 thoughts on “O capodoperă de jurnalism

  1. ivanG

    Dupa motto-ul pe care il afiseaza* inclin sa cred ca textul si stilul sau sunt o satira subtila.
    Oricum, bine scris. 🙂

    ____________________
    */ “A fi politician înseamnă să fii capabil să spui dinainte ce-o să se întâmple mâine, săptămana viitoare, luna viitoare, anul viitor. Iar apoi să poți explica de ce nimic din toate astea nu s-a întâmplat.”

    Reply
  2. Constantin

    Cu respectele de rigoare ,anunt ca badea Ion din Runcul-Salvei B-N.a pornit cazanul,unde se pot adapa toti doritorii de tarie !!Fie de prune ,mere sau dreve !!!Sa vezi pe urma jurnalism !!!!

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *