Atrofierea puterii de decizie

Știi senzația aia când încerci să explici unui om mai „simplu” cum stau lucrurile și unde greșește iar ăla e mai încăpățânat ca un bivol? Există o explicație.

Dacă vrem să vedem care-i baza țării și a votanților de azi trebuie să ne ducem vreo câteva generații în spate. Hai două. Să ajungem în urmă cu vreo 70 de ani când pe ăia de 15-16 ani i-a luat statul direct de la horă, i-a dus la oraș și a început să le spună: aici muncești, aici stai, aici bei, aici te caci.

Povestea cu „toată lumea avea de muncă” se traduce prin „nu trebuia să decid ce vreau să fac în viață, găsea statul pentru mine de lucru”. Nu trebuia să decizi ce apartament vrei, decidea statul pentru tine. Nu decideai nici măcar când sau câți copii să faci, contraceptive din părți, avortul era extrem de periculos până a ajuns de-a dreptul ilegal. Nu trebuia să decizi dacă să-ți dai sau nu copilul la școală că școala era obligatorie. Nici măcar cu ce să te îmbraci, în toată românia se găseau, în mare, un singur model de teneși: „Drăgășani”, o aberație din plastic atât de proastă calitativ încât teneșii „chinezești” erau ăia buni.

Asta, prima generație de oameni care n-au luat o decizie importantă în viața lor, a dat naștere uneia din cele mai nocive generații: decrețeii. Puteți da un search pe Tolo.ro pentru asta, decrețeii sunt un fel de emo dar cumva mai rău. Doina pe care o cântă „nimeni nu mă vreaaaa, nici chiar mămicaaa meaaa” este imnul acestei generații. Sunt copiii care s-au născut după ce s-au interzis avorturile în România deci, chiar dacă aveai un minim de raționament tot nu puteai decide. Ăștia, decrețeii, n-au trebuit să decidă nimic. Traseul lor în viață era deja prestabilit: școală, repartiție (după absolvirea facultății erai repartizat la un loc de muncă), casă de la stat în funcție de câți copii ai făcut, totul. Nici măcar partenerul nu ți-l alegeai, prima fată pe care o lăsai gravidă devenea soția ta.

În condițiile astea „decizia”, mușchiul ăsta al creierului, a fost atrofiat puternic. Omul luat de la hora din sat în urmă cu jumătate de secol e pensionarul de azi și, după atâția ani, să-l pui să ia o decizie, gen ce primar să aleagă, e chinuitor. Ca și cum ai cere unui om care n-a alergat niciodată să facă sub 10 secunde la suta de metri. Mai bine de un sfert din populația țării e reprezentată de pensionari. 5,3 milioane de oameni care au fost antrenați de stat să nu ia decizii. Plus copiii lor. Acum suntem la a treia generație care, pentru prima oară, trăiește într-o lume în care nu doar poate ci și trebuie să ia decizii. Generația asta stă sub presiunea unei jumătăți de țară care se uită urât la ea pentru că ia decizii iar alea nu trebuie luate de ei ci de stat. Ai idee câte fete sunt încă privite urât pentru că au avut până la 20 de ani 3(trei) prieteni diferiți. Mai ales dacă a făcut sex cu fiecare dintre ei? Coaliția pentru familie nu are 3 milioane de semnături pentru familia tradițională, aia e o minciună, dar are sigur 3 milioane de simpatizanți.

Biologic vorbind, copiii intră în pubertate deja de pe la 12 ani dar încep să se emancipeze și să aibă idei proprii abia pe la 18-19 când pleacă de-acasă și se duc la facultate, într-un mediu în care nu sunt priviți cu ură pentru că au idei. Știi gagica aia care a avut doar un prieten în liceu, care era oricum din clasa a 7-a și, cum a ajuns la facultate a schimbat unul pe lună? Ar fi făcut-o de la început dar n-avea cum. În lumea în care a crescut și de care depindea ar fi fost crucificată. Teoretic, adolescenții ar fi trebuit să fie rebeli. Practic, sunt mai conformiști ca nicicând, că așa e construit sistemul și așa e făcută societatea.

Când eram în liceu se introdusese ideea de curs „opțional”. Aveam două chestii, un „opțional” în care aveai de ales dintre o singură materie în fiecare an (erau logică, psihologie, filozofie, dar doar una pe an) și o a doua limbă străină opțională. Problema cu ce-a de-a doua limbă opțională s-a rezolvat simplu: deși colegii mei făcuseră rusă, germană sau spaniolă, li s-a dat posibilitatea de a alege dintre franceză și franceză. Asta a fost pentru ei. Eu, deși făcusem franceză în generală și îmi doream să nu mai fiu supus la așa ceva, nici măcar n-am fost pus să aleg. Ca pe vremea comunismului, poți să-ți iei ce mașină vrei atâta timp cât e Dacie. La facultate aveam trei cursuri opționale, alegeai din 4 materii dar, atenție, din ălea patru două erau oricum obligatorii. La fel a funcționat și cu ora de religie în școli: da, poți alege să nu meargă copilul la religie, dar trebuie să-l ții tu ora aia, care este pusă la mijlocul orarului. Noi, școala, ți-am oferit opțiunea: semnezi pentru religie sau îți trimitem copilul pe stradă o oră și sperăm să fie omorât de mașini sau câini pentru că tu nu respecți procesul didactic.

Bun, și avem bătrânii cu mușchiul de decizie atrofiat și tinerii, pe care i-am crescut special să nu poată lua decizii. Bunică-miu a putut decide la 14 ani să fugă de-acasă și să se facă copil de trupă la o unitate militară. Asta era în interbelic, în perioada în care copiii de 14 ani erau considerați oameni. Alții s-au făcut ucenici la tipografie, poeți, cizmari, electricieni, ce credeau ei că merge și unde erau luați în seamă ca oameni. Acum, copiii de 14 ani sunt doar oameni fără drepturi. La 14 ani îi spui că este om, cetățean, îi dai buletinul, și-i mai spui încă o dată că nu are niciun fel de drept: să muncească, să bea, să fumeze, să facă sex, să facă orice. Singurul lui drept este să existe și să se supună. Patru ani mai târziu îi iei de guler și-l pleznești peste față: „DE CE NU ALEGI, DE CE NU TE DUCI LA VOT?”. Unu’ de 14 ani nici nu poate decide să nu meargă la școală, că sunt obligatorii 10 clase. Apoi statul și societatea construiește legi astfel încât să nu se poată angaja nicăieri fără școala obligatorie. Zilier? Da. Necalificat, da. Dar să nu te pună dracu să vrei să-ți faci PFA pentru instalat țevi prin casă că anii tăi de muncă la un instalator profesionist valorează zero în fața legii. Nu decizi tu de capul tău ce e bine și ce știi să faci. Noi decidem ce este real și ce știi să faci.

De-a lungul timpului România a impus tot mai multe restricții pentru decizie și calificare. În urmă cu 20-30 de ani exista instituția „calificării la locul de muncă”. Practic, dacă munceai la un maistru în uzină vreo doi ani puteai dup-aia cu dovada muncii și o recomandare de la maistru să devii „calificat” în meseria aia. Eu am lucrat 15 ani în presă scrisă, nu pot obține de nicăieri o diplomă de ziarist deși aș avea vreo 10 maiștri care ar semna pentru mine că știu cât de cât asta. Nu, trebuie să „aleg” să fac facultatea de jurnalism, neexistând altă opțiune.

Așa că avem societatea dresată să nu ia decizii, cam jumătate din populație, plus legislația țării care este făcută special să nu iei decizii de capul tău. Nu poți să te faci taximetrist așa, de capul tău, statul prin instituțiile sale a stabilit exact câți taximetriști pot să fie în fiecare oraș. Marea turbare cu UBER nu este că sunt oameni „necalificați” care fac meseria asta, e că decizi de capul tău să faci asta. Pe nimeni nu interesează că ăia de pe Uber trebuie acum să fie PFA-uri și că plătesc mult mai multe taxe la stat decât un taximetrist la o firmă de senator unde 90% din activitate este la negru.

Bun. Acum hai să „decidem” și să „schimbăm” țara în condițiile astea.

PS. Ca idee, există mai multe feluri de grevă cetățenească. Una dintre ele, extrem de ușoară, ar fi o „grevă educațională”. Dacă la 18 ani, un singur an, toți tinerii sau părinții lor decid să nu mai dea la facultate, întregul sistem universitar intră în colaps. Era cât-pe-aci acu câțiva ani când nu au luat suficienți oameni Bacalaureatul. Dacă 5 ani se face grevă și nu încearcă nimeni să intre la vreo facultate, jumătate din bugetul ministerului Educației este salvat. Și atunci putem construi universități noi, UTILE, la care să dai fiind convins că odată ce le-ai terminat știi o treabă și nu ieși mai prost decât ai intrat. Bine, asta presupune să iei o decizie, lucru aproape imposibil având în vedere ce cetățeni dresăm.

Salut, cea de-a doua carte a mea, Bacalaureat, a apărut deja prin librării. O găsești online la Emag, Nemira, Cărturești sau Libris.

19 thoughts on “Atrofierea puterii de decizie

  1. Gogu al II-lea

    “Știi senzația aia când încerci să explici unui om mai „simplu” cum stau lucrurile și unde greșește iar ăla e mai încăpățânat ca un bivol?” – chiar aseară am păţit-o. Intru într-un pub să-mi aştept nişte prieteni reţinuţi de job şi care au întârziat cam o oră. În timpul ăsta intru în vorbă cu un alt client singur de la o masă alăturată. Om îmbrăcat bine, la vreo 50 de ani. Inginer de telecomunicaţii omul. Am rămas siderat când mi-a spus foarte serios că el nu crede că omul a ajuns pe Lună. Am rămas cu gura căscată. De la unul cu trei clase m-aş fi aşteptat. Spunea nişte cretinităţi cu centura Van Allen şi cum că dacă ajungea omul pe Lună în ’69 acum deja ar fi fost curse regulate (că deh, aşa progresează tehnologia în mintea lui), cum că calculatoarele de atunci nu puteau face atâta. Omul nu pricepea că o comandă simplă de “zboară” sau “nu zbura” e mult mai uşor de realizat decât grafica unui joc modern. Am rămas realmente şocant cum un INGINER cu 30 de ani experienţă poate debita asemenea inepţii.

    Reply
  2. Mihaela G

    Ati atins cateva aspecte corecte cu acest articol, dar sunteti intr-o grava eroare cu altele. De exemplu, cu verdictul dat despre generatia decreteilor. Stiti ca decretul a fost dat pe 01.11.1966? Deci la un calcul simplu, persoanele nascute dupa decret au acum 49-50 ani. Asta inseamna ca NU sunt pensionari, asa cum precizati in articol, ci sunt unii dintre cei care platesc cele mai mari impozite. Generatia decreteilor este cea care a invatat sa-si ia viata in maini si sa decida incotro se indreapta. Asta pentru ca au terminat facultatea dupa Revolutie, adica statul nu le-a mai garantat absolut nimic (loc de munca, locuinta, etc.) Au invatat sa faca afaceri, chiar daca nu aveau pregătirea antreprenoriala, au fost primii specialisti in firmele multinaționale deschise la noi, au fost primii care au plecat din tara când au simtit ca locul lor nu mai este aici. Deci au fost printre primii care au invatat sa ia decizii. Mai bune sau mai putin bune. Dar si-au asumat multe lucruri.
    Va recomand sa va informați mai bine atunci cand va exprimati opiniile.

    Reply
    1. eftimie Post author

      Este motivul pentru care România mai este cunoscută și ca „Elveția Balcanilor”. Că și-au luat ăia viața în mâini.

      Reply
    2. Marius Lucian

      Ati inteles gresit. Decreteii sunt copiii pensionarilor si eu personal lucrez cu ei. (Se vb de 2-doua generatii in articol) Si mai bine de jumatate sunt asa cum au fost descrisi. Sunt in Ro si alde Moise Guran dar exceptiile pot doar sa confirme regula.

      Reply
  3. Pozilla

    Nice rant. Chiar dacă începi să devii la fel de deprimant ca şi Petreanu.
    P.S. Io am terminat liceul în 90 şi n-am avut nici o materie “la alegere”. De fapt, n-am avut nimic la alegere pe vremea aia

    Reply
  4. Paul H

    Salut. Strada e plina de antreprenori. De oameni care, surpriză, au decis sa fie acolo.

    “Generatie nociva”?. E jignitor ceea ce faci. Incerci sa distorsionezi realitatea cu o salata de sofisme slabe. Dar slabe de tot.

    Reply
  5. Catalin

    Problema e că imposibilitatea de a lua decizii ne-a mai învățat un lucru: lipsa responsabilității. De asta ne dorim politicieni providențiali care să ne rezolve toate problemele. Politicianul care promite că rezolvă cât mai mult (a se citi „vă scutesc de responsabilitate”) câștigă mereu. Și așa am ajuns să nu ridicăm un gunoi de pe jos pentru că „nu e treaba noastră” sau să stăm pe cur și să ne plângem de orice pentru că „nu e responsabilitatea noastră”.

    Reply
  6. Angelo

    De fapt decizia pe care o iau majoritatea romanilor este aceea de a conturna sistemul: Uber in loc de licenta de taxi, calificare la locul de munca in loc de facultate de ziarist??!!??, angajare directa in loc de scoala de politie sau armata, parlamentar in loc de puscarias si tot asa. Cine razbeste urmand un curs firesc, trecand prin toate etapele necesare reprezinta o exceptie.

    Reply
  7. Adrian N

    Ai dreptate. Este foarte greu sa faci ceva de capul tau. Nu te sprijina nimeni si te mai si privesc cu indoiala si putina invidie daca incerci ceva. Si da, este vina sistemului de invatamant. Nu te intreaba nimeni in scoala care este parerea ta. iti sunt servite solutiile pe care trebuie sa le inghiti. Oamenii care gandesc sunt incomozi sistemului, nu avem nevoie de d-astia.

    Reply
  8. Nickname

    “Tenesii” de care pomenesti sunt incaltarile alea cu care se joaca “tenes”, nu?
    Pai de ce nu spui ca la Finca Dragasani se fabricau si başcheţi?
    Si nu, nici unii, nici ceilalti nu erau din plastic, ci din cauciuc. De o calitate comparabila cu cea a conversilor hipsteresti actuali.

    Reply
      1. Nickname

        Asa e cum spui tu, boss, m-ai ghicit! Decretel fiind (nascut in ’67), iti dai seama puteam opta pentru o gama variata de incaltaminte sportiva, asa ca de ce as fi ales “teneșii” (grrrr, in ce hal ma zgarie pe urechi cuvantul asta) de Dragasani?
        Misto tre’ sa fie sa ai certitudini din astea.

      2. Nickname

        @eftimie: asta nu inseamna in nici un caz ca nu sunt de acord cu fondul articolului, sunt de acird ca ni s-a atrofiat drastic glanda puterii de decizie.

  9. Liliana Novak

    Chiar imi place articolul, si imi da speranta ca totusi – poate dupa inca una sau doua generatii – Romania se va reciviliza. Privesc totul din departare, eu care am avut norocul sa imi petrec adolescenta in libertate, acum, de cativa ani incerc sa ma apropii, dar nu reusesc. Chiar de curand am petrecut vreo sapte ani in Romania, dar am ramas straina.

    As vrea sa mai adaug ceva: Ce ma uimeste absolut, este faptul ca toti – da (!) toti Romanii sunt corupti, dar multi nu-si dau seama. Si toti parintii isi educa copii de mici micuti la coruptie: “Asa-i frumos, sa aduci doamnei flori la gradinita (ca si dansa sa te trateze bine), la scoala, la medic, sa-i dai secretarei o ciocolata etc..”. Pare ca este un melanj de cod de eticheta traditionala amestecat cu gest de auto-injosire pentru a manipula comportamentul celor de care depindem. Cand am auzit o prietena ca profesorii univeristari in Romania forteaza studentii sa le “cumpere” solutii la examene, nu-mi venea sa cred. Si cand mi-a spus ca e chair un lucru obisnuit, nu am priceput de ce nu indrazneste nimeni sa o spuna pe nume: pentru ca oricum toti o stiu? Acesta este una din temele cele mai importante: Educatie, scolarizare si crearea standardelor de calitate. Suna invechit? Nu, e chiar esential. Si aici sunt de acord cu statul: doar unde exista un standard de calitate – ma refer la meserie si servicii, la metodele de stiinta si cercetare, la valorile de politica democratica, acolo exista si o orientare. acolo invata, pricepe si cere societatea indeplinere acestora cand vor lipsi. Trezirea societatii si sensibilizarea fiecaruia pentru ceea ce este corect, just si drept, pentru calitate si eficienta, apoi curajul de a schimba si incurajarea celor care vor si stiu sa schimbe unde gasesc incorectitudine si dependinte, sunt actiuni indispensabile. Educatia, respectul si simtul raspunderii al fiecaruia, si mai ales a persoanelor din domeniile publice. Simplificarea sistemului birocratic si transparenta cailor de proces/procedura. Bineinteles ca multiplicatorii (edocatori, profesori, maistri, sefi…legislatia) trebuie scoliti si controlati, pentru ca este un proces lung de la invatare la pricepere si aplicare. Control si standarde acolo unde sunt necesare pentru a mentine o ordine si stabilitate, care sa garanteze drepturi, sanse si conditii egale tuturor (bineinteles fara abuz/negligenta de putere de catre organe de control). Iar libertate si creativitate acolo unde nu exista pericol de a incalca drepturile altora. Asa ca, daca ti se cer dovezi de calitate in jurnalism acestea nu pot fi aceleasi cu dovezile de calitate in constructii/zidarie, medicina, inginerie sau in croitorie – fiecare meserie si serviciu trebuie calificat dupa standarde potrivite – asa ca un zidar sa aibe un minim de cunostinte ca orice alt zidar, iar o invatatorae la fel ca orice alta invatatoare si un medic la fel ca orice alt medic. atunci putem avea incredere in noi insuni si in toti ceilalti. atunti Romania va putea tine pasul cu toate alte societati si se va baza pe o societate competitiva. Eu vad cele mai importante teme ale societatii si ale politiciiin intarierea sistemului educational si mestesugaresc, bineinteles ci cel stiintific, si apoi restructurarea infrastructurii, gestionarea bugetului de stat spre stabilizare si dezvoltare si aplicarea programelor de dezvoltare UE (pentru asta a intrat Romania in UE, sau nu?) Ca o tara sanatoasa si puternica va fi si independenta, ceea ce pare un lucru important in timpurile macropolitice de astazi.

    By the way: Fundatia Robert Bosch Stiftung ofera cursuri interesante si valoroase (si gratuite) pentru jurnalisti si toti cei interesati in jurnalism si economie – merita de a participa. Exista un link pe pagina de fb a ambasadei Germaniei din Bucuresti. (Pentru cei care ma suspecteaza: Chiar nu fac nici o propaganda, nu lucrez pentru si nu sunt platita sau angajata la nici o organizatie guvernamentala sau nonguvernamentala, imi scriu doar opinia si gandurile mele personale).

    Reply
  10. Marius Lucian

    Ok. Hai sa o schimbam. Eu as avea si solutia. Dar sunt doar un neica nimeni in lume. Iar cuvantul cel mai important al solutiei e: neuroplasticitatea. S-auzim de bine.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *