2 din cele 8 povestiri ale Anei Maria Caia

Principalul motiv pentru care am amânat să citesc „8 povestiri” de Ana Maria Caia este coperta pe care delirează Vintilă Mihailescu. Fiind un cetaceu al culturii românești, moș Vintilă are acces la peyote superioare, de care nu se pot atinge oamenii de rând, și-atunci în doar câteva paragrafe zice și de Noica și de Hamlet și de Corneliu Porumboiu, demonstrând că nu întotdeauna este benefic să-ți cadă o bibliotecă în cap.

Așa că am presupus că e o carte proastă și îmi era jenă să-i spun Anei Maria, pe care o cunosc, că e carte proastă că, deși mă știe de bulangiu și-mi acceptă multe mizerii, am și eu limitele mele. Și ea ale ei.

Dar dup-aia, înainte să termine de mâncat motanii coperta, m-am apucat să citesc, în ciuda descurajările constante din cronicile scrise de ceilalți bolanvi mintal care nu se pot exprima în scris. Și a început să-mi placă.

De exemplu, în prima povestire, e vorba de un sfânt, de fapt numai capul lui, moaștele unui sfânt. Care e adus la București la pupat și el, ca sfânt, e conștient de tot ce se întâmplă în jurul lui. Și vede muierile de 40-50 de ani care trebuiau să curețe racla cum își bagă degetul să-l atingă poate au succes la măritiș, pe popii care uită capul sfântului pe masă la îndemâna motanilor, pe alt popă care greșește masca de pupat (sfântul nu se pupă direct, ci pe o mască de aur sau argint) și cum șeful popilor decide să pună alte moaște în raclă că oricum nu se prind fraierii, unele care se potrivesc la mască și tot așa. Și cum una din femeile care a pus mâna pe sfânt a rupt o bucățică din piele, i-a rămas sub unghie, și cum acea bucățică de piele a căzut apoi în ciorba pe care o făcea și s-a făcut sfântâ minune, au înflorit florile în bloc și a mirosit frumos luni bune.

Sau altă povestire este despre cum o farmacistă, incinerată după moarte, ajunge la triere Rai la incinerați și, pentru a intra în lumea de apoi are nevoie de un martor care să confirme că este cine susține că este. Pentru că în cazul morților obișnuiți se poate verifica prin comparație cu cadavrul din coșgiug, dar în cazul ăstora, trebuie o dovadă. La asiatici e ușor, că ei vin mulți, dar la creștini mai greu, trebuie să aștepți luni, poate ani, până cineva confirmă că fantoma ta e chiar a ta.

Majoritatea poveștilor sunt pe tema asta, cu ce fac oamenii după moarte sau în apropierea ei, una dintre ele o știam că mi-o povestise oarecum înainte (aia cu cămătarul de la biserică, inspirată din fapte oarecum reale), iar unele sunt scrise chiar cu umor. Și, deși venită dintr-o familie religioasă (taică-su e popă, un strămoș de-al ei a fost făcut popă cu forța, la Socola, și a povestit în literatură cum era când era copchil) Caia scrie cu detașare despre universul ăsta creștin, fără aberațiile clasice și fără a da în bigotism.

Una peste alta, cartea e mișto, e sub 30 de lei și se găsește aici.

opt-povestiri

Salut, cea de-a doua carte a mea, Bacalaureat, este disponibilă la precomandă pe nemira.ro Detalii aici.

0 thoughts on “2 din cele 8 povestiri ale Anei Maria Caia

  1. ioambo tezatoru

    am si eu o nedumerire (interb, decat). deci daca o chema ana caia era clar, “anei caia”. daca o chema doar maria era “mariei caia”. e, da’ daca o cheama ana maria, de ce e “anei maria”? si daca era cu liniuta, ana-maria, era “ana-mariei”? cum vine trebile astea, poate ma lamuriti domnu’ umorist, serumuna.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *